23 de definiții pentru horbotă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: horbodă, orbotă s. f., (rar) horbot s. n.] – Din pol. forbot.

HORBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: horbodă, orbotă s. f., (rar) horbot s. n.] – Din pol. forbot.

horbotă sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 7 / V: ~odă, horbot sn, orbotă / Pl: ~te / E: pn forbot] (Reg) Dantelă.

HORBOTĂ, horbote, s. f. (Mai ales în Mold.) Dantelă. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. – Variante: horbotă (HOGAȘ, M. N. 20), orbotă (DELAVRANCEA, S. 60) s. f., (neobișnuit) horbot (ALECSANDRI, P. II 504) s. n.

HORBOTĂ ~e f. 1) Împletitură sau țesătură fină, ușoară din fire subțiri cu modele variate, folosită ca garnitură la obiectele de îmbrăcăminte sau la alte obiecte din produse textile (rufe, perdele etc.); dantelă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de împletituri sau țesături. 3) Înveliș de promoroacă ce îmbracă copacii iarna. /<pol. forbot

horbótă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut. robóta, lucrare, robotă, dim. robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și răbótcă, pl. e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și horboțică, pl. țéle. V. rocodele.

HORBODĂ s. f. v. horbotă.

HORBODĂ s. f. v. horbotă.

HORBOT s. n. v. horbotă.

HORBOT s. n. v. horbotă.

ORBOTĂ s. f. v. horbotă.

ORBOTĂ s. f. v. horbotă.

horbo sf vz horbotă

horbot1 sn vz horbotă

orbotă sf vz horbotă

răbotcă sf vz horbotă

HORBODĂ s. f. V. horbotă.

HORBOT s. n. V. horbotă.

ORBOTĂ s. f. V. horbotă.

horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. FORBOT].

răbótcă, V. horbotă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

horbotă (reg.) s. f., g.-d. art. horbotei; pl. horbote

horbotă (reg.) s. f., g.-d. art. horbotei; pl. horbote

horbotă s. f., pl. horbote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HORBOTĂ s. v. dantelă.

horbotă s. v. DANTELĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

horbotă (horbote), s. f. – (Mold.) Dantelă. Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). – Der. (in)horbotat, adj. (împodobit cu dantelă).

Intrare: horbotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbotă
  • horbota
plural
  • horbote
  • horbotele
genitiv-dativ singular
  • horbote
  • horbotei
plural
  • horbote
  • horbotelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbodă
  • horboda
plural
  • horbode
  • horbodele
genitiv-dativ singular
  • horbode
  • horbodei
plural
  • horbode
  • horbodelor
vocativ singular
plural
răbotcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbotă
  • orbota
plural
  • orbote
  • orbotele
genitiv-dativ singular
  • orbote
  • orbotei
plural
  • orbote
  • orbotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbot
  • horbotul
  • horbotu‑
plural
  • horbote
  • horbotele
genitiv-dativ singular
  • horbot
  • horbotului
plural
  • horbote
  • horbotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horbotă, horbotesubstantiv feminin

  • 1. regional Dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dantelă diminutive: horboțică
    • format_quote Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. DLRLC
    • format_quote O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. DLRLC
    • format_quote Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. DLRLC
    • format_quote figurat Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. DLRLC
    • format_quote figurat De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. DLRLC
    • format_quote figurat A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.