8 definiții pentru roticică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROTICICĂ, roticele, s. f. (Rar) Rotiță. – Roată + suf. -icică.
ROTICICĂ, roticele, s. f. Rotiță. – Roată + suf. -icică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROTICICĂ, roticele, s. f. 1. Rotiță (1). Omul căutat-a de a cioplit Dintr-o scoarță o roticică mărișoară potrivit, Cam așa ca irmilic. CONTEMPORANUL, III 428. 2. Rotiță (2). Simțea că mașina încîlcită a vieții lui nu mai era decît o roticică simplă a unei mașine mai mari. D. ZAMFIRESCU, R. 224.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
roticică (rar) s. f., g.-d. art. roticelei; pl. roticele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
roticică (rar) s. f., g.-d. art. roticelei; pl. roticele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
roticică s. f., g.-d. art. roticelei; pl. roticele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROTICICĂ s. v. rotilă, rotiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
roticică s. v. ROTILĂ. ROTIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
roticică, roticelesubstantiv feminin
-
- Omul căutat-a de a cioplit Dintr-o scoarță o roticică mărișoară potrivit, Cam așa ca irmilic. CONTEMPORANUL, III 428. DLRLC
- Simțea că mașina încîlcită a vieții lui nu mai era decît o roticică simplă a unei mașine mai mari. D. ZAMFIRESCU, R. 224. DLRLC
-
etimologie:
- Roată + -icică. DEX '98 DEX '09