6 definiții pentru răcorit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Rar) Răcoros. 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. 3. Fig. Calmat, potolit; răzbunat. – V. răcori.

RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Rar) Răcoros. 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. 3. Fig. Calmat, potolit; răzbunat. – V. răcori.

răcorit sn [At: SADOVEANU, O. VII, 459 / Pl: ? / E: rac2] (Rar) Îndeletnicirea de a prinde raci2 (1).

răcorit, ~ă [At: ALECSANDRI, POEZII, 363 / S și: rec~ / Pl: ~iți, ~e / E: răcori] 1 Care s-a răcorit (2) Si: răcoros (1). 2 (Fig; d.oameni) Liniștit (în urma unei izbucniri nervoase).

RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Neobișnuit) Care are o temperatură mai joasă decît cea obișnuită; care răspîndește răcoare; răcoros, răcoritor. Arbori nalți... răspîndeau o umbră răcorită și mirositoare. EMINESCU, N. 16. Vîntul răcorit, Din zbor, iată se oprește. ALECSANDRI, P. A. 190. 2. Fig. (Despre oameni) Calmat, potolit; p. ext. răzbunat. Ion era mulțumit acuma și răcorit, și nu se mai sinchisea de nimic. REBREANU, I. 40. Cînd se deșteptă, era răcorită. BOLINTINEANU, O. 459.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂCORIT adj. v. răcoritor, răcoros.

răcorit adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS.

Intrare: răcorit
răcorit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcorit
  • răcoritul
  • răcoritu‑
  • răcori
  • răcorita
plural
  • răcoriți
  • răcoriții
  • răcorite
  • răcoritele
genitiv-dativ singular
  • răcorit
  • răcoritului
  • răcorite
  • răcoritei
plural
  • răcoriți
  • răcoriților
  • răcorite
  • răcoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcorit, răcoriadjectiv

  • 1. rar Răcoritor, răcoros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arbori nalți... răspîndeau o umbră răcorită și mirositoare. EMINESCU, N. 16. DLRLC
    • format_quote Vîntul răcorit, Din zbor, iată se oprește. ALECSANDRI, P. A. 190. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Calmat, potolit, răzbunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ion era mulțumit acuma și răcorit, și nu se mai sinchisea de nimic. REBREANU, I. 40. DLRLC
    • format_quote Cînd se deșteptă, era răcorită. BOLINTINEANU, O. 459. DLRLC
etimologie:
  • vezi răcori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.