6 definiții pentru răcorit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Rar) Răcoros. 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. 3. Fig. Calmat, potolit; răzbunat. – V. răcori.
RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Rar) Răcoros. 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. 3. Fig. Calmat, potolit; răzbunat. – V. răcori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
răcorit sn [At: SADOVEANU, O. VII, 459 / Pl: ? / E: rac2] (Rar) Îndeletnicirea de a prinde raci2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răcorit, ~ă [At: ALECSANDRI, POEZII, 363 / S și: rec~ / Pl: ~iți, ~e / E: răcori] 1 Care s-a răcorit (2) Si: răcoros (1). 2 (Fig; d.oameni) Liniștit (în urma unei izbucniri nervoase).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂCORIT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Neobișnuit) Care are o temperatură mai joasă decît cea obișnuită; care răspîndește răcoare; răcoros, răcoritor. Arbori nalți... răspîndeau o umbră răcorită și mirositoare. EMINESCU, N. 16. Vîntul răcorit, Din zbor, iată se oprește. ALECSANDRI, P. A. 190. 2. Fig. (Despre oameni) Calmat, potolit; p. ext. răzbunat. Ion era mulțumit acuma și răcorit, și nu se mai sinchisea de nimic. REBREANU, I. 40. Cînd se deșteptă, era răcorită. BOLINTINEANU, O. 459.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂCORIT adj. v. răcoritor, răcoros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răcorit adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răcorit, răcorităadjectiv
-
- Arbori nalți... răspîndeau o umbră răcorită și mirositoare. EMINESCU, N. 16. DLRLC
- Vîntul răcorit, Din zbor, iată se oprește. ALECSANDRI, P. A. 190. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. DEX '09 DEX '98
-
- Ion era mulțumit acuma și răcorit, și nu se mai sinchisea de nimic. REBREANU, I. 40. DLRLC
- Cînd se deșteptă, era răcorită. BOLINTINEANU, O. 459. DLRLC
-
etimologie:
- răcori DEX '98 DEX '09