răcoritor, ~oare [At: GCR, II, 254/32 / V: (înv) ~oară af / S și: rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: răcori + -tor] 1 a Care produce răcoare (1). 2 sf (Înv) Răcoare (15). 3 sfp Băutură care astâmpără setea și răcorește (3). 4 sn (Îvr) Evantai (1).

RĂCORITOR, -OARE, răcoritori, -oare, adj. Care răcorește. Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89. Unii își deșertau paharele de sirop răcoritor, iar alții își sorbeau filozofic cafelele. BART, S. M. 59. [Mlădița] te stropește cu fulgi albi, răcoritori. ALECSANDRI, O. 169. ♦ (Substantivat, f. pl.) Băutură care astîmpără setea, care răcorește. În timpul cît lucrăm... fumăm.. bem răcoritoare. CARAGIALE, O. III 146.

RĂCORITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care răcorește; care produce răcoare. Băuturi ~oare. O adiere ~oare. /a (se) răcori + suf. ~tor

răcoritor a. care răcorește.

răcoritór, -oáre adj. Care răcorește: un zefir răcoritor. S. n., pl. oare. Băutură saŭ sirop răcoritor, ca limonada, îmghețata ș. a.

răcoritoară a vz răcoritor

dulciuri-răcoritoare s. pl.tant. Unitate comercială unde se vând dulciuri și răcoritoare ◊ „Vom aminti, printre ele, de marele magazin de mobilă din Titan, de centrul comercial A 15 bis din același cartier, având magazin alimentar cu autoservire, unități de legume-fructe, mercerie-galanterie-parfumerie, dulciuri-răcoritoare, spălătorie-curățătorie, confecții și încălțăminte, coafură etc.” I.B. 7 II 74 p. 1 (din dulciuri + răcoritoare)

răcoritor adj. m., pl. răcoritori; f. sg. și pl. răcoritoare

răcoritor adj. m., pl. răcoritori; f. sg. și pl. răcoritoare

răcoritor adj. m., pl. răcoritori; f. sg. și pl. răcoritoare

răcoritoare s. f., g.-d. art. răcoritoarei; pl. răcoritoare

!răcoritoare s. f., g.-d. art. răcoritoarei; pl. răcoritoare

răcoritoare s. f. pl.

RĂCORITOR adj. răcoros, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~oare pe vreme de arșiță.)

RĂCORITOR adj. răcoros, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de arșiță.)