opțiuni
  • info

8 definiții pentru răscolire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCOLIRE, răscoliri, s. f. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei. – V. răscoli.

RĂSCOLIRE, răscoliri, s. f. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei. – V. răscoli.

răscolire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: răscoli] 1 Agitație (1). 2 Senzație neplăcută de rău, greață etc. 3 Scotocire. 4 Răsfoire (1).

RĂSCOLIRE, răscoliri, s. f. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei; răvășire, dezordine, scormonire, zdruncinare. Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt. SAHIA, N. 84. ♦ Fig. Agitație, frămîntare, tulburare. Era treaz în momentul acela, însă atît de pornit în răscolirea lui, încît femeile au crezut că... și-a pierdut mințile. PAS, Z. I 226. Era destul un singur cuvînt, ca să trezească răscoliri și să întărîte dureri amorțite. CAMIL PETRESCU, U. N. 7.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răscolire s. f., g.-d. art. răscolirii; pl. răscoliri

răscolire s. f., g.-d. art. răscolirii; pl. răscoliri

răscolire s. f., g.-d. art. răscolirii; pl. răscoliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSCOLIRE s. 1. v. deranjare. 2. v. scormonire.

RĂSCOLIRE s. 1. deranjare, răvășire, zăpăcire. (~ hîrtiilor de pe masă.) 2. scormonire, scormonit, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.)

Intrare: răscolire
răscolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscolire
  • răscolirea
plural
  • răscoliri
  • răscolirile
genitiv-dativ singular
  • răscoliri
  • răscolirii
plural
  • răscoliri
  • răscolirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răscolire, răscolirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deranjare dezordine răvășire scormonire zdruncinare
    • format_quote Fundul dubei, în balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt. SAHIA, N. 84. DLRLC
    • 1.1. figurat Agitație, frământare, tulburare. DLRLC
      sinonime: agitație frământare tulburare
      • format_quote Era treaz în momentul acela, însă atît de pornit în răscolirea lui, încît femeile au crezut că... și-a pierdut mințile. PAS, Z. I 226. DLRLC
      • format_quote Era destul un singur cuvînt, ca să trezească răscoliri și să întărîte dureri amorțite. CAMIL PETRESCU, U. N. 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.