SCORNIRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgornire s. f.] – V. scorni.

scornire sf [At: (a. 1820) DOC. EC. 242 / Pl: ~ri / E: scorni] 1 (Înv) Scoatere din adăpost a animalelor sau a oamenilor. 2 (Înv) Provocare a unor stări sufletești, a unor acțiuni, a unor evenimente etc. Si: (reg) scormoneală (9), (îvr) scorneală (1). 3 (Înv) Creare a ceva inedit. 4 Creare din imaginație (cu intenții rele) a unor lucruri inexistente în realitatea concretă și prezentarea lor ca fiind adevărate Si: invenție, născocire, plăsmuire, (îvr) scorneală (2), scornitură (2). 5 (Ccr) Produs al scornirii (4) Si: invenție, născocire, plăsmuire, (îvr) scorneală (3), scornitură (3). 6 (Reg) Scormonire (3).

SCORNIRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgornire s. f.] – V. scorni.

SCORNIRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a scorni și rezultatul ei; născocire, scornitură, minciună. Scornirile nevestelor și cumetrelor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 247. Moda aceasta de a adormi lumea e o scornire drăcească. CONTEMPORANUL, II 250.

zgornire^[1] sf vz scornire

zgornire s.f. v. scornire.

scornire s. f., g.-d. art. scornirii; pl. scorniri

scornire s. f., g.-d. art. scornirii; pl. scorniri

scornire s. f., g.-d. art. scornirii; pl. scorniri

SCORNIRE s. I. 1. v. inventare. 2. v. fantezie. 3. inventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. v. minciună. II. 1. v. hăituire. 2. bătaie. (~ peștilor.)

SCORNIRE s. v. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire.

scornire s. v. DECLANȘARE. DEZLĂNȚUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÎRNIRE. VENIRE.

SCORNIRE s. I. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală. (Produs al ~.) 3. inventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) II. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. bătaie. (~ peștilor.)

ZGORNIRE s. v. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stârnire.

zgornire s. v. BĂTAIE. GOANĂ. GONIRE. HĂITUIALA. HĂITUIRE. SCORNIRE. STÎRNIRE.