10 definiții pentru sfielnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFIELNIC, -Ă, sfielnici, -ce, adj. Sfios. [Pr.: sfi-el-] – Sfii + suf. -elnic.
SFIELNIC, -Ă, sfielnici, -ce, adj. Sfios. [Pr.: sfi-el-] – Sfii + suf. -elnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfielnic, ~ă smf, a, av [At: IORGA, P. A. II / P: sfi-el~ / Pl: ~ici, ~ice / E: sfială + -nic] 1-2 av, a Sfios (1-2). 3 a (Fig) Sfios (3). 4 sm Sfios (4). 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Sfios (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIELNIC, -Ă, sfielnici, -e, adj. Sfios. (Adverbial) Înapoindu-mi cutia, îmi mulțumi cu privirea ocolită în lături, sfielnic. C. PETRESCU, S. 170. Cu tîmpla culcată sfielnic pe umărul meu. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 191. (Fig.) Frunze tinere de carpen Caută spre ei sfielnic. CAMIL PETRESCU, V. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfiélnic, -ă adj. Lit. Sfiĭcios (VR. 1928, 2, 200).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfielnic (desp. sfi-el-) adj. m., pl. sfielnici; f. sfielnică, pl. sfielnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfielnic (sfi-el-) adj. m., pl. sfielnici; f. sfielnică, pl. sfielnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfielnic adj. m. (sil. sfi-el-), pl. sfielnici; f. sg. sfielnică, pl. sfielnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfielnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFIELNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfielnic adj. v. RUȘINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sfi-el-nic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sfielnic, sfielnicăadjectiv
-
- Înapoindu-mi cutia, îmi mulțumi cu privirea ocolită în lături, sfielnic. C. PETRESCU, S. 170. DLRLC
- Cu tîmpla culcată sfielnic pe umărul meu. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 191. DLRLC
- Frunze tinere de carpen Caută spre ei sfielnic. CAMIL PETRESCU, V. 117. DLRLC
-
etimologie:
- Sfii + -elnic. DEX '98 DEX '09