opțiuni
  • info

10 definiții pentru sfărâmă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂRÂMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma.

SFĂRÂMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma.

sfărâmă sf [At: COȘBUC, P. I, 97 / V: (reg) ~rmă (Pl: sfărmuri), ~rmură (Pl: sfărmuri) / Pl: ~me, (reg) ~muri / E: s- + fărâmă] 1 (Pop) Sfărâmătură (1). 2-3 (Prc) Firimitură (1-2).

sfărmă sf vz sfărâmă

sfărmură sf vz sfărâmă

fărîmă f., pl. e (d. fărîm). Bucățică foarte mică: dă-mĭ o fărîmă de pîne. Fig. A avea o fărîmă de speranță. – Maĭ rar sf-. La Cost. (1, 285) fărímă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfărâmă (rar) s. f., g.-d. art. sfărâmei; pl. sfărâme

sfărâmă (rar) s. f., g.-d. art. sfărâmei; pl. sfărâme

sfărâmă s. f., g.-d. art. sfărâmei; pl. sfărâme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFĂRÂMĂ s. v. fărâmă, firimitură.

sfărîmă s. v. FĂRÎMĂ. FIRIMITURĂ.

Intrare: sfărâmă
sfărâmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărâmă
  • sfărâma
plural
  • sfărâme
  • sfărâmele
genitiv-dativ singular
  • sfărâme
  • sfărâmei
plural
  • sfărâme
  • sfărâmelor
vocativ singular —
plural —
sfărmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărmură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfărâmă, sfărâmesubstantiv feminin

etimologie:
  • cf. sfărâma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.