16 definiții pentru firimitură
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitură s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).
FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitură s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
firimitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: fărâmăt~, fărâm~, firmăt~, firm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -ătură (după fir)] 1 Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. 2 (Pgn) Bucată foarte mică dintr-un aliment.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. ext. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIRIMITURĂ ~i f. Bucățică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /fărâmă + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
firimitúră, V. fărmătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIRMITURĂ s. f. v. firimitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIRMITURĂ s. f. v. firimitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
firmătură sf vz firimitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
firmitură sf vz firimitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÎMĂTURĂ, FĂRÎMITURĂ, FIRIMITURĂ, FRIMITURĂ, Mold. Bucov. FĂRMĂTURĂ (pl. -turi) sf. Bucățică rămasă dintrțun obiect fărîmat: cetatea ruinată ce se vede astăzi este zidită din fărîmăturile celei vechi BOL.; nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui NEGR.; începură a pica fărmături din piatra ceea ce o legase el de funie SB.; în sufragerie, după ce s’au adunat tacîmurile și firimiturile BR. -VN.; Fig.: frimituri de vorbe pe care numai ea le pricepe VLAH. [fărîma, fărîmi].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
firimitură
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FIRIMITURĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIRIMITURĂ s. fărîmă, (reg.) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat ~ile de pîine de pe masă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
firimitură, firimiturisubstantiv feminin
- 1. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fărâmă fărâmătură sfărâmă
- Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. DLRLC
- Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. DLRLC
- Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62. DLRLC
- 1.1. Bucată foarte mică dintr-un aliment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Fărâmă + -ătură (după fir). DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.