sobrietate sfs [At: MAIOR T. 232/8 / P: ~bri-e~ / E: lat sobrietas, -atis, fr sobrieté] 1 Însușirea de a fi sobru (1). 2 Atitudine de om sobru (1). 3 Caracterul a ceea ce se bazează pe mijloace materiale reduse Si: simplitate (10). 4 Cumpătare excesivă în modul de viață. 5 (Fig) Prudență. 6 (Fig) Discreție (7). 7 (Pex) Răceală. 8 (Pex) Rezervă. 9 Caracterul a ceea ce este compus din elemente esențiale, cu puține elemente ajutătoare Si: simplitate (1). 10 Lipsă de podoabe Si: simplitate (2). 11 Caracterul limbii, al stilului etc. sau al părților componente ale acestora de a fi lipsite de artificialitate.

SOBRIETATE, sobrietăți, s. f. 1. (În artă) Însușirea de a nu conține nimic de prisos, excesiv sau inutil; simplitate, concizie. El se deosebise de cînd era în școală printr-o neobișnuită sobrietate și preciziune de stil. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. De nu s-ar deosebi, pe subt această mișcare, sobrietatea de linii a artelor antice... s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. 2. Cumpătare, moderație în felul de a mînca, de a se îmbrăca etc.; înfrînare, temperanță, simplitate. [La Leningrad] populația este îmbrăcată ca și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice – ținută simplă pînă la sobrietate. SAHIA, U.R.S.S. 30. Cînd cineva ia în băgare de seamă hrana poporului nostru... nu știe de ce se minunează mai mult, de sobrietatea sau de învîrtoșarea lui la muncă. I. IONESCU, M. 203.

SOBRIETATE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. Cumpătare, moderație, măsură; înfrînare, temperanță. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. sobriété, lat. sobrietas].

SOBRIETATE s. f. 1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. cumpătare, moderație, măsură. (< fr. sobriété, lat. sobrietas)

SOBRIETATE f. Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [G.-D. sobrietății; Sil. sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, ~atis, fr. sobriété

sobrietate f. cumpătare.

*sobrietáte f. (fr. sobriété, d. lat. sobrietas, -átis). Cumpătare, înfrînare, moderațiune, temperanță (în mîncare și băutură).

sobrietate (desp. so-bri-e-) s. f., g.-d. art. sobrietății

sobrietate (so-bri-e-) s. f., g.-d. art. sobrietății

sobrietate s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. sobrietății

SOBRIETATE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (~ îmbrăcămintei.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcții.)

SOBRIETATE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (~ îmbrăcăminții.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcții.)