solidaritate sfs [At: I. GOLESCU, C. / E: solidar + -itate cf fr soldarité] 1 (Jur) Răspundere solidară (1) în fața justiției. 2 (Jur; spc) Caracterul raportului de obligații care se leagă între mai mulți creditori și un singur debitor sau între mai mulți debitori și un singur creditor. 3 Unitate strânsă între oamenii bazată pe o comunitate de concepții, de sentimente, de acțiuni, de interese etc. 4 Spirit de unire Si: coeziune (2), frăție (7), înfrățire, legătură, unitate. 5 (Udp „cu”) Manifestare a solidarității (3). 6 Legătură dintre mai multe (grupuri de) persoane între care s-a stabilit o unitate de concepții, de sentimente, de acțiuni, de interese etc. 7 Sentiment care determină pe oameni să-și acorde reciproc ajutor Si: înfrățire, solidarizare, unire.

SOLIDARITATE s. f. 1. Faptul de a fi solidar, comunitate de idei, de sentimente, de interese; mod unitar de acțiune, spirit de înțelegere; unitate. Bălcescu a ajuns la convingerea că numai prin solidaritatea, prin lupta comună a popoarelor asuprite, prin dezlănțuirea forțelor populare va putea să învingă cauza revoluției. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 107. [Titu] manifesta fățiș solidaritatea cu învățătorul și cu mulțimea oropsită din care face parte și dînsul. REBREANU, R. I 101. ♦ Coeziune. Poetul a fost pe deplin conștient de solidaritatea adîncă a ideii și formei. VIANU, S. 148. 2. Răspundere comună în fața justiției.

SOLIDARITATE s.f. 1. Faptul de a fi solidar; răspundere comună. 2. Unitate strînsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere. ♦ Coeziune. ♦ (Jur.) Caracterul unui raport de obligații care leagă între ei mai mulți creditori și un singur debitor (solidaritate activă) sau mai mulți debitori și un singur creditor (solidaritate pasivă). [Cf. fr. solidarité, it. solidarietà].

SOLIDARITATE s. f. 1. faptul de a fi solidar; răspundere comună. 2. unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere. ◊ coeziune. 3. (jur.) caracterul unui raport de obligații care leagă între ei mai mulți creditori și un singur debitor sau mai mulți debitori și un singur creditor. (< fr. solidarité)

SOLIDARITATE f. 1) Caracter solidar. ~ de interese. 2) jur. Răspundere solidară. [G.-D. solidarității] /<fr. solidarité

solidaritate f. responsabilitate mutuală.

*solidaritáte f. (d. solidar; fr. solidarité). Caracteru de a fi solidar: dependenta mutuală a oamenilor creĭază solidaritatea întregiĭ omenirĭ.

!solidaritate s. f., g.-d. art. solidarității; pl. solidarități

solidaritate s. f., g.-d. art. solidarității

solidaritate s. f., g.-d. art. solidarității

SOLIDARITATE s. 1. coeziune, legătură, unitate. (~ existentă între noi.) 2. frăție, înfrățire, unitate. (~ țărilor democrate.)

SOLIDARITATE s. 1. coeziune, legătură, unitate. (~ existentă între noi.) 2. frăție, înfrățire, unitate. (~ muncitorilor din lumea întreagă.)

ORGANIZAȚIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR AFRO-ASIATICE (în engl.: Afro-Asian People’s Solidarity – A.A.P.S.O.), organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Cairo (Egipt), creată în 1957, ca un for de legătură între popoarele Africii și Asiei, în scopul asigurării dezvoltării lor economice, sociale și culturale și coordonării luptei împotriva imperialismului, colonialismului, neocolonialismului și rasismului. La activitățile ei iau parte comitete naționale sau organizații naționale din 75 de țări (1984).

ORGANIZAȚIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR DIN ASIA, AFRICA ȘI AMERICA LATINĂ (în sp.: Organización de Solidaridad de los Pueblos de Africa, Asia y América Latina – O.S.P.A.A.A.L.), organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Havana (Cuba), creată în 1966, în scopul unirii, coordonării și încurajării mișcărilor de eliberare națională din cele trei continente și înlăturării oricăror forme de discriminare rasială. La activitățile ei iau parte organizații naționale din 80 de țări (1984).

SOLIDARNOŠČ (SOLIDARITATEA), nume dat sindicatului independent din Polonia apărut în urma acțiunilor greviste din vara anului 1980, de la șantierele navale V.I. Lenin din Gdańsk, condus de Lech Walesa. Autoritățile comuniste au fost constrânse să-l recunoască oficial la 30 aug. 1980. Mișcarea cerea reforme economice și alegeri libere. În fața amplorii mișcărilor populare și sub presiunea U.R.S.S., guvernul polonez instituie, la 13 dec. 1981, starea de asediu (menținută până în iul. 1983), interzice mișcarea sindicală S. și întemnițează pe principalii lideri. În urma alegerilor libere pentru Dieta poloneză (iun. 1989), S. câștigă cvasitotalitatea locurilor disponibile. Tadeusz Mazowiecki, membru al conducerii S., devine prim-ministru (19 aug. 1989), iar Lech Walesa devine președinte al Poloniei (22 dec. 1990). În anii care au urmat rolul sindicatului s-a diminuat în favoarea noilor partide politice din Polonia.