somnoros, ~oasă [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~nur~ / Pl: ~oși, ~oase / E: somn² + -oros] 1 a (D. ființe) Căruia îi este somn² (1) Si: (nob) somnos. 2 a (D. ochi, glas etc.) Care exprimă somn² (1). 3 a Căruia îi place să doarmă mult. 4 a (Pex) Leneș. 5 a (Fig) Care provoacă somn² (1). 6-7 a, av (Fig) Lipsit de vioiciune Si: stins. 8-9 a, av (Fig) Lipsit de intensitate Si: stins. 9-10 a, av (Fig) Lipsit de strălucire Si: stins. 11 sf Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită în partea inferioară cu peri, flori albe dispuse în umbele și fructe ovale, păroase, care crește prin fânețe, poiene și păduri (Laserpitium prutenicum). 12 sf (Bot; reg) Pidosnic (Cerinthe minor). 13 sf (Bot; reg) Pidosnic (Cerinthe glabra). 14 sf (Bot; reg) Zmeoaică (Laserpitium latifolium). 15 sf (Bot; reg) Rutișor (Thalictrum aquilegifolium). 16 sf (Bot; reg) Rutișor (Thalictrum minus). 17 sf (Bot; reg) Pătrunjel de câmp (Peucedanum oreoselinum). 18 sf (Bot; reg) Lintea pratului (Lathyrus pratensis). 19 sf (Bot; reg) Toporași (Consolida regalis). 20 sf (Bot; reg) Lumânărica-peștilor (Verbascum nigrum).

SOMNOROS, -OASĂ, somnoroși, -oase, adj. 1. Căruia îi este somn; care este amețit sau toropit de prea mult somn. Căsăndrița moșneagului tot își pleca pleoapele și iar le deschidea încet, cu luminile sclipind în rumeneala focului, ca o pisică somnoroasă. SADOVEANU, O. VI 250. Tînărul o luă în brațe ca pe un copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. REBREANU, R. I 247. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele – Noapte bună! EMINESCU, O. I 207. ◊ (Prin metonimie) Se uită... la ferestrele negre ca niște ochi somnoroși. REBREANU, I. 41. ◊ Fig. Doinește și vîntul într-una, Cîntînd somnoroșilor ulmi. COȘBUC, P. II 16. Din izvoare și din gîrle Apa sună somnoroasă. EMINESCU, O. I 121. ♦ (Substantivat) Om căruia îi place să doarmă mult. Atuncea, zise baba, culcă-te tu, somnorosule. CARAGIALE, O. III 54. Ioane... Ioane! Iaca somnorosu, că iar a fi adormit în podul grajdului... și nici ca să vie să mă coboare de pe cal. ALECSANDRI, T. I 171. 2. Fig. Lipsit de intensitate sau de strălucire; fără viață, slab, stins, șters. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. SADOVEANU, O. I 369. Nu se mai aude decît... fîșîitul somnoros al apei. VLAHUȚĂ, R. P. 11. [Popa] stete multă vreme gînditor la opaițul ce arunca lumina somnoroasă. SLAVICI, O. I 61. ◊ (Adverbial) Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui și sub această smălțuire diafană mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81.

SOMNOROS somnoroasă (somnoroși, somnoroase) 1) Care este cuprins de somn. 2) și substantival Care este înclinat în permanență spre somn. 3) și adverbial Care este lipsit de energie; fără vigoare. /somn + suf. ~os

somnoros a. 1. dispus a dormi întruna; 2. fig. lipsit de energie: om somnoros.

somnorós, -oásă adj. (d. somn). Greoĭ din cauza somnuluĭ, cuprins de somnolență. Fig. Somnolent, indolent, fără energie. S. f. O plantă boraginee numită și pidosnic (cerinthe minor); o plantă umbeliferă numită și zmeoaică (laserpitium [latifolium și prutenicum]).

somnuros, ~oasă a vz somnoros

somnoros adj. m., pl. somnoroși; f. somnoroasă, pl. somnoroase

somnoros adj. m., pl. somnoroși; f. somnoroasă, pl. somnoroase

somnoros adj. m., pl. somnoroși; f. sg. somnoroasă, pl. somnoroase

somnoros

somnoros.

SOMNOROS adj. v. indolent.

SOMNOROS adj., s. v. leneș, puturos, trândav, trântor.

SOMNOROS adj. (fig.) adormit. (E tare ~.)

somnoros adj., s. v. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

somnoros adj. v. INDOLENT.

SOMNOROS adj. (fig.) adormit. (E tare ~.)