suflător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 122^v/19 / V: (reg) ~litoare sf / Pl: ~i, ~oare și (2, 11) ~i sf / E: sufla + -tor] 1 a (Înv; d. vânt sau d. curenți de aer) Care suflă (1-4). 2 sf Dispozitiv la foale prin care se suflă (12-13) aerul din burduf. 3 sn Dispozitiv de suflare a unui curent de abur în cutia de fum a locomotivei cu aburi, pentru a-i activa tirajul. 4 sm, (reg) sf (Îrg) Suflare (4). 5-6 smf, a (Rar) (Persoană) care suflă (22-23). 7 a (Înv; în religia creștină) Inspirat de divinitate. 8 sn (Teh) Ustensilă alcătuită dintr-un tub metalic subțire și îndoit la un capăt, prevăzut cu un mic orificiu, prin care se suflă (12-13) aer în dreptul unei flăcări de gaz pentru a obține o flacără dirijată, necesară în operații de lipire tare sau de analiză uscată a mineralelor Si: (rar; spc) suflai (1). 9 sm (Mpl) Instrument muzical la care sunetul se produce prin suflarea cântărețului. 10 smf (Pex) Persoană care cântă suflând (57-58) la un astfel de instrument Si: (înv) sunător. 11 sf, (rar) sm Țeavă, tub prin care cântărețul suflă (23) aer în burduful cimpoiului¹ Si: (reg) suflaci, sufleț. 12 sn Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă (63) într-o masă de sticlă topită pentru a o dilata și a forma diverse obiecte. 13 sm Lucrător care suflă (63) într-o masă de sticlă topită pentru a forma diferite obiecte.

SUFLĂTOR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.

SUFLĂTOR², suflătoare, s. n. 1. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a forma diverse obiecte. 2. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de aer sau de abur în cutia de fum a unei locomotive, pentru curățirea țevilor de fum și pentru activarea tirajului. ♦ Țeavă scurtă, cu diametrul mic, îndoită în unghi drept, prin care se suflă un curent de aer în dreptul unei flăcări pentru a-i activa arderea; suflai.

SUFLĂTOR¹ ~oare n. tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor

suflător² (țeavă, dispozitiv) (desp. su-flă-) s. n., pl. suflătoare

suflător² (țeavă, dispozitiv) (su-flă-) s. n., pl. suflătoare

suflător (țeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoare