SUGĂTOR, -OARE, sugători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Sugar. ♦ (Substantivat; fam.) Bețiv. 2. S. f. Hârtie sugativă. 3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ător.

sugător, ~oare [At: PSALT. 10 / Pl: ~i, ~oare și (9-10) ~i sf / E: suge + -ător] 1-2 sm, a (Îvp) Sugar (1-2). 3 sf (Îvr) Biberon (1). 4 sm (Fam) Bețiv (1). 5 a (Înv; d. animale sau d. insecte) Care suge (1). 6 sm (Rar) Trompă la insecte. 7-8 sf, a (Îrg) (Femelă) care are lapte sau care alăptează. 9 sn (Îvr) Pompă¹. 10 a (Med; înv; d. vase sangvine) Limfatic. 11 a (Med; înv; d. vase sangvine) Absorbant (2). 12 sf (Reg) Amigdală². 13-14 sn (Zlg; înv; adesea adjectival) Mamifer. 15-16 sf, a (Asr; îs) Hârtie ~ Hârtie sugativă (1-2) Vz: sugativă. 17 sf (Reg) Snop mic de papură, legat la mijloc, care se pune pe pervazul ferestrei pentru a absorbi apa care se scurge pe geam. 18 sf Mică plantă de pădure, de culoare palid-gălbuie, brună, rar, roz sau cenușie, lipsită de clorofilă, care are frunze în formă de solzi și flori albe-gălbui dispuse în racem Si: (reg) sparangă-de-brădet Vz: sparanghel, suge(36)-pin (Monotropa hypopithys).

SUGĂTOR, -OARE, sugători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Sugaci. ♦ (Substantivat; fam.) Bețiv. 2. S. f. Hârtie sugativă. 3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ător.

SUGĂTOR, -OARE, sugători, -oare, adj. (Învechit) Sugar. Hrană-i ducea... cerbi sugători ce se culcă sătui Sub brazii ce-acopăr izvoare. COȘBUC, P. II 297. Să se dea copiilor sugători, la două ceasuri cîte o linguriță. PISCUPESCU, O. 215. Mi-și frige un berbece, Un berbece, berbecel, Sugător și mititel. TEODORESCU, P. P. 295. ◊ (Substantivat, glumeț) Hatmanul... dintre toți era mai aprig sugător al garafelor pline. GANE, N. I 171.

sugător a. 1. care suge încă: miel sugător; 2. ce soarbe: hârtie sugătoare. ║ m. prunc: dela sugător până la bătrân BĂLC.

sugătór, -oáre adj. Care suge încă: copil, mĭel sugător; mamiferele se pot numi și „sugătoare”. Care absoarbe (cerneala): hîrtie sugătoare. S. m. Sugar, prunc sugător. S. f. Hîrtie sugătoare (fals sugativă!). O mică plantă cărnoasă care crește pintre frunzele putrede (maĭ ales ale pinilor) din pădurile umbroase (monótropa hypópitys). – Originea hîrtiiĭ sugătoare e asta: într’o fabrică de hîrtie din Berkshire (Anglia), în seculu 17, un lucrător uĭtă să pună’n pastă scrobeala necesară, și ĭeși hîrtie sugătoare. Pentru asta fu pedepsit, dar el, din întîmplare, descoperise calitățile hîrtiiĭ sugătoare. Totușĭ tradiționalu nisip se menținu încă mult timp. corectat(ă)

sugător (înv.) adj. m., pl. sugători; f. sg. și pl. sugătoare

sugător adj. m., pl. sugători; f. sg. și pl. sugătoare

sugător adj. m., pl. sugători; f. sg. și pl. sugătoare

SUGĂTOR s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.

SUGĂTOR s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.

SUGĂTOR adj., s. v. mamifer.

SUGĂTOR adj. v. limfatic.

sugător adj. v. LIMFATIC.

sugător adj., s. v. MAMIFER.

sugător s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR.

sugător s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.