4 definiții pentru sărăcit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sărăcit, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: sărăci] 1 Care a devenit sărac (7). 2 Care s-a redus (mult) în dimensiuni, în cantitate, în număr. 3 (D. limbi) Care a devenit mai puțin complex, mai puțin bogat. 4 (D. pământ, sol) Care a devenit nefertil, neroditor.
SĂRĂCIT, -Ă, sărăciți, -te, adj. Care a devenit sărac, lipsit de mijloace de existență. Mi-am găsit neamurile sărăcite și casa părinților mei pustie. SADOVEANU, O. VII 69. ◊ Fig. În miezul zilei, sub arșița soarelui de toamnă, în liniștea cîmpiei sărăcite de podoabe, zîngănitul făcea o deosebită impresie. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRĂCIT adj. ruinat, scăpătat, (înv.) stins, (fam.) decavat. (Un bogătaș ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRĂCIT adj. ruinat, scăpătat, (înv.) stins, (fam.) decavat. (Un bogătaș ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
sărăcit, sărăcităadjectiv
- 1. Care a devenit sărac, lipsit de mijloace de existență. DLRLC
- Mi-am găsit neamurile sărăcite și casa părinților mei pustie. SADOVEANU, O. VII 69. DLRLC
- În miezul zilei, sub arșița soarelui de toamnă, în liniștea cîmpiei sărăcite de podoabe, zîngănitul făcea o deosebită impresie. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 149. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.