opțiuni
  • info

12 definiții pentru tandru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

TANDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

tandru, ~ă a [At: PLEȘOIANU, T. III, 140/4 / Pl: ~ri, ~re / E: fr tandre] 1 Care manifestă tandrețe (1). 2 (Pex) Drăgăstos (3). 3 Fraged (11).

TANDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care arată tandrețe; pornit din tandrețe, plin de tandrețe. În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru. IBRĂILEANU, S. 19. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări. EMINESCU, O. I 4.

TANDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre].

TANDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș. (< fr. tandre)

TANDRU ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește atenție și duioșie; plin de duioșie și gingășie. Privire ~ă. [Sil. tan-dru] /<fr. tendre

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tandru adj. m., pl. tandri; f. tandră, pl. tandre

tandru adj. m., pl. tandri; f. tandră, pl. tandre

tandru adj. m., pl. tandri; f. sg. tandră, pl. tandre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TANDRU adj. 1. v. afectuos. 2. v. drăgăstos.

TANDRU adj. 1. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi șoptea cuvinte ~.) 2. drăgăstos, galeș, languros. (I-a aruncat o privire ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tandru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse.

Intrare: tandru
tandru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tandru
  • tandrul
  • tandru‑
  • tandră
  • tandra
plural
  • tandri
  • tandrii
  • tandre
  • tandrele
genitiv-dativ singular
  • tandru
  • tandrului
  • tandre
  • tandrei
plural
  • tandri
  • tandrilor
  • tandre
  • tandrelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tandru, tandrăadjectiv

  • 1. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: afectuos drăgăstos duios gingaș
    • format_quote În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru. IBRĂILEANU, S. 19. DLRLC
    • format_quote I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări. EMINESCU, O. I 4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.