tocmagi smp [At: POLIZU / V: (reg) ~aci, togm~, tojmaci, tojm~, tojmăgi, tom~, tomnaci, tomna-, toșm~ / E: tc tutmag] (Trs; Mol) Tăieței.

TOCMAGI s. m. pl. (Mold.) Tăiței. După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi și apoi sarmale sau găluște. MARIAN, NU. 499. Hîrtie cîrlionțată... și tăietă ca tocmagii. I. CR. IV 48. – Variantă: togmagi (MARIAN, NU. 236) s. m. pl.

tocmaci smp vz tocmagi

togmagi sfp vz tocmagi

tojmaci smp vz tocmagi

tojmagi smp vz tocmagi

tojmăgi sfp vz tocmagi

tomagi smp vz tocmagi

tomnaci smp vz tocmagi

tomnagi smp vz tocmagi

toșmagi smp vz tocmagi

TOGMAGI s. m. pl. v. tocmagi.

TOCMAG ~gi m. mai ales la pl. Preparat culinar din aluat nedospit, tăiat în formă de șuvițe subțiri, care se consumă fiert; tăiței. /<turc. tokmak

tăĭețél m., pl. eĭ (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.

tocmág m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaç, de unde și alb. tumáts, tăĭețeĭ). Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld. tocma).

tocmagi (reg.) s. m. pl.

tocmagi (reg.) s. m. pl.

tocmagi s. m. pl.

TOCMAGI s. pl. v. tăiței.

tocmagi s. pl. v. TĂIȚEI.

tocmag (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold. – Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria).

tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. – (reg.; gastr.) Tăiței (paste făinoase); laște, răstăuțe: „Mi-ai făcut niște tojmaji, / Numai cu boii să-i traji” (Bilțiu, 1990: 93). Termen atestat în zona Vișeu, Moisei, Borșa (ALRRM, 1971: 305). ♦ (onom.) Toșmag, poreclă în Dragomirești; Toșmăgi, Toșmăgari, poreclă pentru locuitorii din Mesteacăn. (Trans., Maram., Mold.; circulație intensă în zona Moldovei). – Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ (DER).

tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. – (gastr.) Tăiței (paste făinoase); laște, răstăuțe: „Mi-ai făcut niște tojmaji, / Numai cu boii să-i traji” (Bilțiu 1990: 93). Termen atestat în zona Vișeu, Moisei, Borșa (ALR 1971: 305). Circulație intensă în zona Moldovei. Toșmag, poreclă în Dragomirești. – Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ (DER).