TRADUCE, traduc, vb. III. Tranz. 1. A da corespondentul unui cuvânt într-o altă limbă, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A transpune un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu mijloace artistice). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A avea ca efect, a se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza.^[1] [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

traduce [At: (a. 1794) IORGA, S. D. XIII, 17 / Pzi: ~uc; Ps: ~usei, Par ~us; Imt ~du / E: lat traducere, fr traduire] 1 vt A transpune (în scris sau oral) un cuvânt, un text, o frază, o carte dintr-o limbă în alta Si: a transla (1), (îvp) a tălmăci (1), (îrg) a tâlcui (4), (înv) a întraduce, a transporta (6). 2 vt (Spc) A transpune un text telegrafic după semnalele recepționate. 3 vt (Fig) A reprezenta ceva într-o altă formă (cu ajutorul artei). 4 vt (Fig) A transpune pe alt plan. 5 vt (Fig; șîe a ~ în viață) A pune în aplicare (un principiu, un plan) Si: a înfăptui, a realiza. 6-7 vtr A (se) manifesta. 8 vt (Pfm) A înșela (în dragoste). 9 vt (Teh) A face o traducere (8). 10 vt (Îvr) A transfera (1). 11 vt (Iuz; șîe a ~ pe cineva în fața justiției) A deferi justiției. 12 vt (Teh) A transmite (7).

TRADUCE, traduc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

TRADUCE, traduc, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la un text, p. ext. la autorul lui) A reda, a transpune în altă limbă; a tălmăci. Cea mai mare parte din opera lui Leonov a fost tradusă în engleză și franceză, în germană și chineză, în polonă și cehă. STANCU, U.R.S.S. 15. Căpătase pe ascuns operele lui Volney și le traduse în limba turcă. BART, S. M. 25. Am început să traduc descrierea stepei malorosiene. ODOBESCU, S. III 20. ◊ Absol. Aleseră din repertoriul francez și german acele ce le părură mai lesnicioase, mai potrivite cu puterea noilor actori și, traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343. 2. Fig. (Mai ales cu privire la abstracte) A reda, a reprezenta, a exprima (de obicei cu ajutorul artei). Păsărelele «întrebară toate deodată» pe Lizuca ce caută în pădure, este o metaforă pentru a traduce ciripitul lor, care seamănă în adevăr cu o intonație de întrebare. IBRĂILEANU, S. 13. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte, a știut să traducă cu penelul ideile care se rezumă în legendara vînătoare. ODOBESCU, S. III 60. ♦ Refl. A se manifesta. Turburările fiziologice despre care am vorbit se traduc prin turburări importante în dezvoltarea plantelor. SĂVULESCU, M. U. I 151. 3. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. ♦ A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.

TRADUCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. [P.i. traduc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].

TRADUCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată. 6. (fam.) a înșela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire)

A TRADUCE traduc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limbă în alta), încercând realizarea echivalenței de sens și de valoare; a tălmăci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor recepționate. 3) fig. A reda în altă formă sau cu alte mijloace (decât cele inițiale); a transpune. ◊ ~ în viață a înfăptui în practică. ~ (pe cineva) în fața justiției a aduce (pe cineva) în fața instanțelor judecătorești; a deferi justiției. /<lat. traducere, fr. traduire

traduce v. 1. a face să treacă o operă dintr’o limbă într’altă: a traduce un autor grec în românește; 2. fig. a explica, a interpreta: nu traduci bine cugetarea mea; 3. a chema în judecată: a traduce în justiție.

*tradúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. tra-dúcere, a conduce dincolo; fr. traduire, a traduce. V. duc). Trec dintr’o limbă într’alta: poetu Cojbuc a tradus în versurĭ Eneida de pe latinește pe românește. Aduc la judecată: a traduce pe cineva înaintea justițiiĭ. Arăt, exprim: îmĭ traduc sentimentele pe hîrtie. Fam. Amăgesc, înșel: așa e că te-a tradus bine?

traduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. traduc, 3 sg. traduce, perf. s. 1 sg. tradusei, 1 pl. traduserăm, m.m.c.p. 1 pl. traduseserăm; conj. prez. 1 sg. să traduc, 3 să traducă; imper. 2 sg. afirm. tradu; ger. traducând; part. tradus

traduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. traduc, 1 pl. traducem, 2 pl. traduceți, perf. s. 1 sg. tradusei, 1 pl. traduserăm; imper. 2 sg. tradu, neg. nu traduce; part. tradus

traduce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. traduc, perf. s. 1 sg. tradusei, 1 pl. traduserăm; part. tradus

traduc, -du impr., -dusei 1 aor.

TRADUCE vb. v. exprima, înfățișa, manifesta, reda, reprezenta.

TRADUCE vb. a tălmăci, a transpune, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)

TRADUCE vb. a tălmăci, a transpune, (înv. și reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)

traduce vb. v. EXPRIMA. ÎNFĂȚIȘA. MANIFESTA. REDA. REPREZENTA.

traduce (-c, -us), vb. – 1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înșela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce. – Der. traducere, s. f.; traducător, s. m.; traducătoare, s. f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj.

traduce, traduc v. t. 1. a înșela în dragoste, a fi infidel (cuiva) 2. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva)