trăsnit¹ sn [At: DRĂGHICI, R. 40/25 / V: (reg) tres~ / S și: (îvp) ~ăzn~ / E: trăsni¹] (Reg) 1 Trăsneală (1). 2-3 (Ccr) Trăsnet (1, 6).

trăsnit³, ~ă [At: ALECSANDRI, O. P. 298 / V: (reg) ~ăjn~ / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~iți, ~e / E: trăsni¹] 1 a Lovit de trăsnet (1). 2-3 smf, a (Pfm; fig) (Persoană) aiurită Si: nebun, smintit, țicnit, zăpăcit, (reg) paliu³, păcănit³. 4 a (Fam; fig) Care este extravagant Si: ciudat, năstrușnic. 5 a (Pfm; fig) Netrebnic. 6 sma (Reg; euf) Dracul (1). 7 a (Reg; fig; d. băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool Si: tare (78). 8 a (Pfm; fig; d. persoane) Amețit de băutură Si: beat, (pfm) afumat, cherchelit. 9 a (Mun; d. ger) Care este cumplit. 10 a (Mun; Olt; fig; d. car, căruță etc.) Încărcat foarte tare. 11 a (Pfm; îe) A rămâne ~ A fi consternat în fața unei situații neașteptate.

TRĂSNIT, -Ă, trăsniți, -te, adj. 1. Zănatic. Țăranii nu voiau să-și puie mintea cu Ichim, și că era bătrîn, și că îl știau trăsnit din fire. REBREANU, R. II 211. Era om bun... numai cam... uieș... Cam stropșit. – Cam trăsnit. ALECSANDRI, T. 621. ◊ (Substantivat) Mi-am dat cuvintele La toate trăsnitele Și mi-am dat vorbele mele Și la bune și la rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ♦ Amețit de băutură; beat. Era trăsnit... Am auzit că de la o vreme-ncoace într-o băutură o duce. CARAGIALE, O. I 59. 2. Fig. (Mai ales substantivat) Afurisit, blestemat, netrebnic. Un trăsnit de corb n-are ce lucra, ci vine și fură inelul. RETEGANUL, P. II 18. O trăsnită de măsea m-a durut de două ori trei zile. id. ib. III 84.

TRĂSNIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TRĂSNI și A SE TRĂSNI. 2) și substantival fig. fam. (despre persoane) Care comite fapte neobișnuite; afurisit. ◊ A rămâne (a se opri) (ca) ~ a rămâne încremenit (din cauza unei emoții puternice). /v. a trăsni

trăsnit a. și adv. 1. lovit de trăsnet; 2. fig. înmărmurit: rămase trăsnit; 3. fam. tare beat: așa zic mitocanului, că era trăsnit CAR.

trăsnít (est) și -zn- (vest), -ă adj. Lovit de trăsnet: copacĭ, oamenĭ trăsnițĭ. Fig. A rămînea trăsnit, a rămînea foarte uĭmit (înmărmurit): rămase trăsnit cînd auzi ce s’a întîmplat. Iron. Cam nebun. Beat.

trăjnit, ~ă a vz trăsnit³

tresnit² sn vz trăsnit¹

TRĂSNIT adj. detunat. (Copac ~.)

TRĂSNIT adj. v. aiurea, aiurit, amețit, băut, beat, bezmetic, bizar, cherchelit, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, îmbătat, năstrușnic, nebun, neobișnuit, original, paradoxal, singular, smintit, straniu, turmentat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

TRĂSNIT adj. detunat. (Copac ~.)

trăsnit adj. v. AIUREA. AIURIT. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. BEZMETIC. BIZAR. CHERCHELIT. CIUDAT. CURIOS. DESCREIERAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. ÎMBĂTAT. NĂSTRUȘNIC. NEBUN. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. SMINTIT. STRANIU. TURMENTAT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază).