tăios, ~oasă a [At: MINEIUL (1776), 119^IV/5 / Pl: ~oși, ~oase / E: tăia + -os] 1 (D. obiecte) Care este ascuțit (putând despica un corp solid). 2 (Fig; d. vânt, ger etc.) Care provoacă o senzație dureroasă. 3 (Fig; d. privire) Aspru (19). 4 (Fig; d. glas) Ascuțit (9). 5 (Fig; d. vorbe, stil etc.) Caustic (3).

TĂIOS, -OASĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care taie (bine); ascuțit. Nu era de joacă cu sculele tăioase de la brăcinarii plebei. C. PETRESCU, A. R. 19. Intră-n casă ca o sabie tăioasă. SEVASTOS, N. 163. Mîna-n paloșe punea P-ăl tăios mi-l alegea. TEODORESCU, P. P. 548. ◊ Fig. Bărbatul tînăr și cu profil tăios, încă mai înalt decît dînsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul pălăriei. C. PETRESCU, A. 323. II. Fig. 1. (Despre vînt, ger etc.) Care biciuiește fața, care îți dă senzația că te taie. Treptele erau alunecoase și vîntul tăios de ger. DUMITRIU, N. 41. Era un frig tăios. PAS, Z. I 193. Poate de-acum să sufle austrul, vînt tăios de rece, că în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. 2. (Mai ales despre privire și glas) Pătrunzător, ascuțit. Întrebă cu glas tăios, ager. DUMITRIU, N. 124. Pe bulevard, cred, mă oprește o voce scurtă și tăioasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Sprincene stufoase, sub care se mișcau doi ochi cu priviri tăioase. MIRONESCU, S. A. 24. ◊ (Adverbial) Moșnegii din Alăutești își aminteau... de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. GALACTION, O. I 43. 3. Mușcător, caustic. De un gust subțire și sigur, de o ironie iute și tăioasă, Anghel era necruțător cu mulți dintre obișnuiții cafenelelor artistice. SADOVEANU, E. 173.

TĂIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre obiecte) Care taie bine; ascuțit. Cuțit ~. 2) fig. (despre vânt, ger) Care produce senzația de biciuire, de tăiere. 3) și adverbial fig. (despre privire, glas, vorbe) Care parcă taie; ascuțit. /a tăia + suf. ~os

tăios a. care taie.

tăĭós, -oásă adj. (d. taĭ). Care taĭe bine: cuțit tăĭos.

tăios adj. m., pl. tăioși; f. tăioasă, pl. tăioase

tăios adj. m., pl. tăioși; f. tăioasă, pl. tăioase

tăios adj. m., pl. tăioși; f. sg. tăioasă, pl. tăioase

tăios.

TĂIOS adj. v. aspru, răstit, ridicat, sarcastic, satiric.

TĂIOS adj. v. ascuțit.

TĂIOS adj. ascuțit, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sîmcelat, sîmcelos. (Sabie ~.)

tăios adj. v. ASPRU. RĂSTIT. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC.

Tăios ≠ netăios, tocit, tunchit