ascuțit², ~ă a [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. HEM 1838 / Pl: ~iți, ~e / E: ascuți] 1 Cu vârf lunguieț, înțepător. 2 Cu tăiș. 3 (Înv; d. teren) Pietros. 4 Lunguieț. 5 (Îs) Unghi ~ Unghi mai mic de 90 de grade. 6 (Fig; d. minte) Pătrunzător. 7 (Fig; d. exprimare, stil) Tăios. 8 (Fig; îe) A avea limba ~ă A fi tăios în aprecieri. 9 (Fig; d. ton, glas) Strident. 10 (Fig; d. auz) Fin. 11 (Fig; d. urechi) Ciulit. 12 (Fig; d. privire) Ageră. 13 (D. stări sufletești) Pregnant. 14 (Fig; d. miros) Pătrunzător. 15 (Fig; rar; d. căldură) Care s-a întețit. 16 (Fig; d. conflicte, ciocniri) Violent. 17 (Fig; d. idei, stări sociale, lupte politice) Acut. 18 (Gmț; îe) A fi ~ ca lupta de casă A fi foarte slab.

ASCUȚIT I. adj. 1 p. ASCUȚI ¶¶ contr. NEASCUȚIT ¶ 2 Tăios: era așa de ~, de tăia ca briciul ¶ 3 Cu vîrf, un creion ~ ¶ 4 fig. Subțire și pătrunzător: se auzi glasul ~ al unei cocoane slabe (DLVR.) ¶ 5 fig.: ~ la limbă, neastîmpărat, care vorbește mereu, care e înțepător, răutăcios; a avea limbă ~ă, a fi rău de gură, mușcător ¶ 8 fig. Pătrunzător, ager: ~ la minte; minte ~ă ¶ 7 📖 Accent ~ 👉 ACCENT ¶ 8 📐 Unghiu ~, unghiu mai mic decît un unghiu drept (🖼 244). II. sbst. 1 Faptul de a (se) ascuți ¶ 2 † = ASCUȚIȘ: ca sabia cu două ~e (BIBL).

ASCUȚIT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚIT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. 1. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vîrf subțiat, lunguieț, care poate înțepa. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. 2. (Mai ales despre unelte de tăiat) Care are o muchie șlefuită pentru a putea tăia; tăios. [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195. II. Fig. 1. (Despre manifestări ale spiritului omenesc, în special despre minte) Ager, pătrunzător; fin, subtil. În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65. Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98. ◊ Expr. Ascuțit la minte = cu mintea ageră, deștept. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, puternic, viu. O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76. (Adverbial) Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67. 3. (Despre priviri sau vorbe) Care străpunge, sfredelitor; aspru, tăios. Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39. ♦ (Despre zîmbet) Ironic, răutăcios. Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. 4. (Despre sunete, adesea despre glas, rîs etc.; în opoziție cu gros) Subțire, strident, țipător. Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127. Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624. ◊ Expr. A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură. ◊ (Adverbial) Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501. Pe finețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11. 5. (Despre acțiuni, conflicte, lupte) Intensificat, întețit, aprig, înverșunat, dîrz, necruțător. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.

ASCUȚIT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vîrf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, rîs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dîrz.- V. ascuți.

ASCUȚIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuțit ~. ◊ Unghi ~ unghi mai mic de 90°. 2) fig. Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte deștept; inteligent. 3) (despre senzații, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subțire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a întețit; înverșunat. /v. a (se) ascuți

ascuțit a. 1. terminat cu un vârf, înțepător: limbă ascuțită; 2. fig. pătrunzător, ager: ascuțit la minte; accent ascuțit, înclinat spre dreapta (’) și indicând intonațiunea. ║ n. ascuțiș: cuțit cu două ascuțișuri.

ascuțit, -ă adj. Fig. Supțire, pătrunzător: voce supțire. Fig. Deștept: ascuțit la minte. S. n., pl. urĭ și e. Ascuțiș: cuțit cu doŭă ascuțișurĭ. Acțiunea de a ascuți des: am întîrziat cu ascuțitu cuțitelor.

ASCUȚIT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.

ASCUȚIT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Vârf ~.) 3. țuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. pițigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ASCUȚIT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sîmcelat, sîmcelos. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Obiect ~.) 3. țuguiat, (reg.) vîrfuit. (O culme ~.) 4. pițigăiat, subțire, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.) 5. acut, înalt, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 6. strident. (Scotea sunete ~.) 7. acut, adînc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ascuțit adj. v. AGER. CHINUITOR. CLARVĂZĂTOR. INTENS. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERSPICACE. PUTERNIC. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR. SFREDELITOR. STRĂBĂTĂTOR. STRĂPUNGĂTOR. SUBTIL. VIOLENT. VIU.

Ascuțit ≠ bont, obtuz, teșit, tocit

ascuțit, ascuțituri, s.n. Tăiș (de cuțit): „Da' păcurariu ș-o scos baltagu' ș-o dat tăt cu ascuțâtu în frunte” (Papahagi, 1925: 154). – Din ascuți.