VAJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi.

vajnic², ~ă [At: PRAV. 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: văji + -nic] (Jur; îvr) 1 sm Persoană care a comis un omor cu premeditare. 2 a (Îs) Moarte (sau ucidere) ~ă Omor făcut cu premeditare.

vajnic¹, ~ă [At: DACIA, LIT. 34/19 / Pl: ~ici, ~ice, (înv) ~ici sf / E: rs важный] 1 a (Înv; d. activități, evenimente etc.) Important. 2 a (Înv; d. activități, evenimente etc.) Grav (1). 3 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Necruțător. 4 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Neînduplecat. 5 a(D. oameni sau d. manifestările lor) Teribil. 6 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Viguros (1). 7 a (Rar; d. oameni) Ilustru.

vajnic, -ă adj. 1 Care este energic, viguros, puternic; aprig, dîrz. 2 (despre oameni sau despre acțiunile lor) Care este necruțător, neînduplecat; grozav, cumplit. Luptă vajnică cu puhoaiele. 3 Important, grav, serios. 4 (despre oameni; adesea iron.) De seamă; marcant, ilustru. Un politician vajnic. • pl. -ci, -ce. /rus. важный.

VAJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnâi, ucr. vajnyi.

VAJNIC, -Ă, vajnici, -e, adj. 1. Energic, viguros, puternic. Oamenii... se trudeau în sforțări vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, I. 53. ◊ (Adverbial) Murgul bate vajnic din copită. BENIUC, V. 72. Se frămîntă așa de vajnic de dorul copiilor. ȘEZ. II 50. ♦ Aprig, înverșunat, dîrz. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiților. GALACTION, O. I 229. ♦ Grozav, strașnic, cumplit, teribil. Sanda arătase pumnul și mormăise niște amenințări vajnice. CARAGIALE, S. 11. Care savant... are să descopere odată microbul și leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea? id. O. VII 177. 2. (Învechit) Important, grav, serios. Tuși, oftă, după obiceiul lui, cînd avea ceva vajnic de spus. GANE, N. II 210. Ce credeți dumneavoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic? ALECSANDRI, T. 1390. Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16. ◊ Însemnat, de seamă, marcant, ilustru. I-a adus pe cei mai vajnici înțălepți ca să-l învețe. ȘEZ. I 97.

vajnic a. 1. strașnic: călduri vajnice; 2. fig. important: niște trebi vajnice a ocârmuirii AL. [Rus. VAJNĬI, de greutate, însemnat].

vájnic, -ă adj. (rus. vážnyĭ, greŭ, important, însemnat, d. vága, balanță, d. vgerm. wâga, ngerm. wage; vážnĕa, balanță publică, vážnik, cîntăritor oficial, pazarnic, vážnostĭ, gravitate, importanță). Strașnic, violent, impetuos: hoț vajnic, ploaĭe vajnică, afacerĭ vajnice.

vajnic adj. m., pl. vajnici; f. vajnică, pl. vajnice

vajnic adj. m., pl. vajnici; f. vajnică, pl. vajnice

vajnic adj. m., pl. vajnici; f. sg. vajnică, pl. vajnice

vajnic

vajnic.

VAJNIC adj. v. important, însemnat.

VAJNIC adj. 1. v. energic. 2. v. înverșunat.

VAJNIC adj. 1. energic, impetuos, puternic, tare, viguros. (Om ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, singeros, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

vajnic adj. v. IMPORTANT. ÎNSEMNAT.