VENTILAȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ♦ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.

ventilație sf [At: GHICA, S. 576 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / G-D: ~iei / E: fr ventilation, ger Ventilation] 1 Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui Si: ventilare (1). 2 (Îs) ~ pulmonară Proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 3 Instalație care împrospătează aerul dintr-o încăpere.

ventilație s.f. 1 (Operație de) răcire a aerului dintr-un spațiu închis; aerație, aerisire, aeraj. 2 Sistem sau instalație de împrospătare a aerului dintr-o încăpere. 3 (fiziol.) Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămîni, realizat prin alternarea ritmică a inspirației și respirației. ♦ (med.; și ventilație asistată) Insuflare a aerului în aparatul respirator al unui pacient, efectuată pentru a amplifica respirația spontană a acestuia atunci cînd ea este insuficientă. ◊ Ventilație controlată = insuflare a aerului în aparatul respirator al unui pacient pentru a înlocui complet activitatea respiratorie a acestuia. • pl. – ii. g.-d. -iei. și (înv.) ventilațiune s.f. /<fr. ventilation, lat. ventilatĭo, -onis.

VENTILAȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.

VENTILAȚIE, ventilații, s. f. Împrospătare a aerului într-un spațiu închis; ventilare. V. aerisire. Studiul perfecționării sistemelor de ventilație în întreprinderile industriale, pentru a da posibilitatea muncitorilor să lucreze într-o atmosferă sănătoasă, constituie una din preocupările centrale ale institutului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 4/5. ♦ Sistem, aparat, instalație de împrospătare a aerului într-o încăpere. Ventilația, schimbă aerul de patru ori într-o oră. STANCU, U.R.S.S. 19.

VENTILAȚIE s.f. Împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămîni. ♦ Sistem, instalație care împrospătează aerul dintr-o încăpere etc. [Gen. -iei, var. ventilațiune s.f. / cf. fr. ventilation, lat. ventilatio].

VENTILAȚIE s. f. 1. împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație, aeraj. ♦ ~ pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. 2. sistem, instalație care împrospătează aerul într-o încăpere etc. (< fr. ventilation, lat. ventilatio)

VENTILAȚIE ~i f. 1) v. A VENTILA. 2) Instalație specială pentru ventilarea și răcorirea unei încăperi. [G.-D. ventilației] /<fr. ventilation

ventilațiune sf vz ventilație

ventilațiune s.f. v. ventilație.

VENTILAȚIUNE s.f. v. ventilație.

ventilați(un)e f. acțiunea de a ventila.

*ventilațiúne f. (lat. ventilátio, -ónis). Acțiunea de a ventila. – Și -áție și -áre.

ventilație (desp. -ți-e) s. f., art. ventilația (desp. -ți-a), g.-d. art. ventilației; pl. ventilații, art. ventilațiile (desp. -ți-i-)

ventilație (-ți-e) s. f., art. ventilația (-ți-a), g.-d. art. ventilației; pl. ventilații, art. ventilațiile (-ți-i-)

ventilație s. f. (sil. -ți-e), art. ventilația (sil. -ți-a), g.-d. art. ventilației; pl. ventilații, art. ventilațiile (sil. -ți-i-)

ventilație

VENTILAȚIE s. v. aerisire.

VENTILAȚIE s. aerisire, ventilaj, ventilare. (Instalație de ~.)