VINERIȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se folosește ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.

vineriță sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1061 / Pl: ~țe / E: vineri +-iță] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor cu frunzele bazale dispuse în formă de rozetă, cu florile albastre, rar roșii sau albe, dispuse în spic la vârful tulpinii, utilizată ca plantă medicinală (împotriva hemoragiilor) Si: lavrentină, tămâiță, vinețică (7), cearta-casei (Ajuga reptans). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-de-arătură) Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina scurtă, ramificată și păroasă și cu florile galbene Si: tămâiță, (reg) filimină-de-câmp, rută-sălbatică (Ajuga chamaepitys). 3 Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina păroasă, cu frunzele ovale, cu florile albastre, rar roz sau albe Si: lavrentină, suliman (Ajuga genevensis). 4 Plantă vâscoasă cu flori verzi-gălbui, dispuse în raceme, cu miros pătrunzător Si: tămâiță, (reg) izmă, studeniță, tămâioară, tămâioasă, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină (Chenopodium botrys). 5 Vinariță (1) (Asperula odorata).

vineriță s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee perenă, din familia labiatelor, cu frunzele bazale dispuse în formă de rozetă și cu florile albastre, roșii sau albe, dispuse în spic la vîrful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală (Ajuga reptans); vinețică. 2 Plantă vîscoasă, cu florile verzi-gălbui, dispuse în raceme, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys); tămîiță. • pl. -e. /vineri + -iță.

VINERIȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.

VINERIȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre, rar roșii sau albe, formînd spice în vîrful tulpinii; crește prin finețe, în marginea pădurilor și se întrebuințează contra hemoragiilor (Ajuga reptans).

VINERIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori albastre sau albe, dispuse în formă de spic, folosită în scopuri medicinale. /vineri + suf. ~iță

vineriță f. Bot. tămâiță.

vineríță f., pl. e (d. Vinerĭ?) Unde? Tămîiță.

vineriță s. f., g.-d. art. vineriței; pl. vinerițe

vineriță s. f., g.-d. art. vineriței; pl. vinerițe

vineriță s. f., g.-d. art. vineriței; pl. vinerițe

VINERIȚĂ s. v. suliman, tămâiță.

VINERIȚĂ s. (BOT.; Ajuga reptans) (livr.) lavrentină, (reg.) tămâiță, vinețică.

VINERIȚĂ s. (BOT.; Ajuga reptans) (livr.) lavrentină, (reg.) tămîiță, vinețică.

vineriță s. v. SULIMAN. TĂMÎIȚĂ.

AJUGA L., VINERIȚĂ, fam. Labiatae. Gen originar pe tot globul în afară de tropice, cca 45 de specii, ierburi anuale sau perene. Flori hermafrodite, neregulate (caliciul cu 5 dinți sau crestături, 4 stamine fertile, buza superioară a corolei scurtă, erectă, bilobată, lobii mici, buza inferioară mai lungă, 3-lobată, lobul din mijloc mai lat, corolă albastră, albă, roșie, rar galbenă), două sau mai multe în axa frunzei sau într-un spic. Frunze dentate, crestate sau nedentate, lipsite de stipele.