VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba orientarea de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. și: virajuri. – Var.: (rar) viragiu s. n.] – Din fr. virage.

viraj sn [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (asr) ~agiu / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr virage] 1 Schimbare a direcției de mers a unui vehicul Si: virare (1), (rar) virat¹ (1). 2 (Fig) Schimbare bruscă de atitudine a cuiva. 3 Porțiune curbă a unei piste sau a unei șosele cu raza de curbură mică. 4 (Fot) Schimbare a culorii unei copii fotografice prin tratare chimică Si: virare (6). 5 (Chm) Schimbare a culorii unei substanțe sub acțiunea unui reactiv Si: virare (7).

viraj s.n. 1 Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Fig. Schimbare bruscă de atitudine, de opinii etc. Mulți îl socot ca un viraj decisiv în istoria gîndirii (RALEA). 2 Porțiune curbă de șosea cu raza mică de curbură. 3 Evoluție a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal. 4 (chim.) Modificare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv. ♦ (fotogr.) Schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. • pl. -e, -uri. și (înv.) viragiu s.n. /<fr. virage.

VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira, de a(-și) schimba direcția de mers; cotire. ♦ Porțiune curbă de șosea cu rază de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbare a culorii unei substanțe cu ajutorul unui reactiv; schimbare a culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. și: virajuri. – Var.: (rar) viragiu s. n.] – Din fr. virage.

VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira; schimbare de direcție, cotire. Virajele strînse la verticală și decolările sale spectaculoase stîrniseră o admirație fără seamăn. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5. ♦ Curbă de șosea cu raza de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. – Pl. și: virajuri (C. PETRESCU, O. P. I 208). – Variantă: viragiu, viragii (C. PETRESCU, Î. II 96, id. C. V. 239), s. n.

VIRAJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire, ocolire. ♦ Porțiune de șosea în curbă, cu curbură foarte mică. ♦ Evoluție a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontală. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. -je, -juri, var. viragiu s.n. / < fr. virage].

VIRAJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. porțiune, curbă de șosea cu curbură foarte mică. 3. evoluție a unui avion pe o traiectorie curbă în plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substanțe, a unui pozitiv fotografic. (< fr. virage)

VIRAJ ~e n. 1) Mișcare a unui vehicul care își schimbă (brusc) direcția. 2) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură; cot. 3) chim. Schimbare a culorii unui indicator ca semn al sfârșitului unei reacții. 4) Transformare chimică pe care o suferă imaginea fotografică. /<fr. viraje

*viráj n., pl. e și urĭ (fr. vĭrage). Acțiunea de a vira, cîrmire, ocolire (cu luntrea, cu bicicleta, cu automobilu, cu aeroplanu): un viraj îndrăzneț. Locu unde se virează, cotitură: virajele unuĭ velodrom. Acțiunea de a vira o fotografie. Apa în care o puĭ ca s’o virezĭ. V. ocol, tîrcol, raĭtă.

viragiu sn vz viraj

viragiu s.n. v. viraj.

VIRAGIU s.n. v. viraj.

viraj s. n., pl. viraje

viraj s. n., pl. viraje

viraj s. n., pl. viraje

viraj, pl. viraje

viraj, -je.

VIRAJ s. 1. v. cotire. 2. v. curbă.

VIRAJ s. 1. cîrmire, cîrmit, cotire, cotit, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (~ al unui vehicul.) 2. (concr.) cotitură, curbă. (La ~ lasă vehiculul mai încet.)

VIRAJ evoluție a unei aeronave sau a unui parașutist în cădere liberă, pe o traiectorie circulară. Virajul se poate fectua și din poziția pe spate. Viraj glisat, glisadă (v.).

INDICATOR DE VIRAJ aparat giroscopic care indică viteza unghiulară de rotație a aeronavei în plan orizontal. Este utilizat în special în cadrul zborului fără vizibilitate, dar și pentru controlul calității zborului (corectitudinea manvevrării comenzilor în timpul virajului).

INDICATOR DE VIRAJ ȘI GLISADĂ giroclinometru.