14 definiții pentru zburdare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDARE, zburdări, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda.

zburdare sf [At: GENILIE, G. 106/6/ S și: sb~ / Pl: ~dări / E: zburda] 1 (Rar) Zbenguială (1). 2 (Înv; fig) Pornire. 3 (Înv; fig) Petrecere. 4 (Pex) Plăcere ușoară. 5 (Pex) Poftă.

zburdare s.f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei. ♦ Fig. Avînt; exuberanță. Dibaci ar fi acela care ar explica zburdările fantaziei (ALECS.). • pl. -ări. /v. zburda.

ZBURDARE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; fig. avânt. – V. zburda.

ZBURDARE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie, joc, petrecere; fig. avînt. În anii tinereții, pe cînd trupul... s-avîntă mai lesne dupe zburdările inimii. ODOBESCU, S. III 13. Alexandrescu... a scris... la Drăgășani: Mormintele și mai multe alte poezii pline de cugetări mărețe ca aspirațiunile sufletului său și de tablouri descriptive, vesele și înflorite ca frumoasele locuri ce vizita și ca zburdările inimei sale. GHICA, S. 667. Vezeteul în livrea căta să liniștească zburdările iepei de soi. ALECSANDRI, O. P. 137.

ZBURDARE, zburdări, s. f. Acțiunea de a zburda și rezultatul ei; zburdălnicie; fig. avînt.

sburdare f. fig. avânt: sburdările fanteziei AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zburdare (rar) s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări

zburdare (rar) s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări

zburdare s. f., g.-d. art. zburdării; pl. zburdări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBURDARE s. v. joacă.

ZBURDARE s. v. neastâmpăr, vioiciune, voioșie, zburdălnicie.

ZBURDARE s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)

zburdare s. v. NEASTÎMPĂR. VIOICIUNE. VOIOȘIE. ZBURDĂLNICIE.

Intrare: zburdare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdare
  • zburdarea
plural
  • zburdări
  • zburdările
genitiv-dativ singular
  • zburdări
  • zburdării
plural
  • zburdări
  • zburdărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zburdare, zburdărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi zburda DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.