opțiuni
  • info

13 definiții pentru zbânțuit (zbânțuire)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUIT1 s. n. (Pop.) Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.

zbânțuit1 sn [At: HEM 2471 / V: zbăn~ / S și: sbânțuit / Pl: ~uri / E: zbânțui] (Pop) Zbenguială (1).

ZBÂNȚUIT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.

zbănțuit2 sn vz zbânțuit1

zbînțuit1 s.n. (pop.) Zbînțuire. • /v. zbînțui.

ZBĂNȚUIT1 s. n. Zbenguială, zbănțuială.

ZBÎNȚUIT1 s. n. Zbînțuire; zbenguială. – V. zbînțui.

sbănțuit m. Mold. ștrengar: de sbănțuitul ăsta nimica nu scapă CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbânțuit (pop.) s. n.

zbânțuit (pop.) s. n.

zbânțuit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂNȚUIT s. v. joacă.

ZBÎNȚUIT s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît un ~ de copii.)

Intrare: zbânțuit (zbânțuire)
zbânțuit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitul
  • zbânțuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
zbănțuit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitul
  • zbănțuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbânțuitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi zbânțui DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.