18 definiții pentru zbârlit
din care- explicative (13)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBÂRLIT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus; ciufulit, încâlcit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite. 2. Fig. (Despre oameni) înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlit, -ă adj.] – V. zbârli.
zbârlit, ~ă a [At: FM (1845), 2152/35 / S și: sb~ / V: zbur~ / Pl: ~iți, ~e / E: zbârli] 1 (D. păr, pene, blană etc.) Care stă ridicat în dezordine Si: ciufulit (1), deranjat (1), neîngrijit, răsfirat2 (1), umflat, vâlvoi, (pop) burzuluit (1), (îrg) străflocat, (reg) aricit (2), borz, borzoș, sperlă1, sperlit, vâlvoiat, zbârlionțat (3), zbârloiat (1), zborșit2 (1), (nob) zbârlog (1), (fam; dep) nețesălat. 2 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care are părul sau penele ridicate în dezordine Si: ciufulit (2), neîngrijit, răsfirat2 (1), umflat, vâlvoi, (liv) hirsut (1), (îrg) străflocat, buhos, dupuros (1), sperlă1, sperlaț, vâlvorat, zbârloiat (2), zbărlionțat (4), (nob) zbârlog (2), (fam; dep) nețesălat. 3 (Fig; d. oameni) Supărat2. 4 (Fig; d. oameni) Morocănos. 5 (Fam; d. vreme) Care s-a înrăutățit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZBÂRLIT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus; ciufulit, încâlcit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite. 2. Fig. (Despre oameni) Înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlit, -ă adj.] – V. zbârli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBURLIT, -Ă, adj. v. zbârlit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURLIT, -Ă, adj. v. zbârlit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zburlit, ~ă a vz zbârlit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbîrlit, -ă adj. 1 (despre păr, pene, blană) Care este în neorînduială, ridicat în sus; ciufulit. Avea o tufă de păr totdeauna zbîrlit (SADOV.). ♦ (despre ființe) Care are părul, blana, penele în dezordine, ciufulite. 2 Fig. (despre oameni) Care este înfuriat, supărat, mînios. • pl. -ți, -te. și zburlit, -ă adj. /v. zbîrli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
zburlit, -ă adj. v. zbîrlit.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBÎRLIT, -Ă, zbîrliți, -te, adj. (Și în forma zburlit) (Despre păr, despre pene etc.) În neorînduială, ridicat în sus; ciufulit. Era mărunt... cu niște ochișori negri ca de guzgan, subt sprîncenele zbîrlite. SADOVEANU, la TDRG. Pe mustățile rare și zburlite, de pisoi, rămăsese o dungă de caimac. C. PETRESCU, Î. N 44. Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pămînt. ALECSANDRI, P. I 50. ♦ (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) Cu părul (sau cu penele) în dezordine. Fața sălbatică, zbîrlită, bărboasă a moșului Careba se ivi într-o ferestruică bătută în cuie. DUMITRIU, N. 185. Între corturile taberei și carele de război, trecură robii cu ochii spăriați, cu capelele goale, zbîrlite și plecate. SADOVEANU, O. VII 16. Niște curci îmbătrînite, Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd. ALECSANDRI, P. I 206. ◊ (În comparații și metafore) Satul de colibe zbîrlite era grămădit dincolo, într-o rîpă. SADOVEANU, O. VII 82. Pari lungi și deși, bătuți pînă la pămînt în mijlocul valului, străjuiau drept și neclintiți, cu vîrfurile lor ascuțite, creasta zburlită a întăriturilor mele. HOGAȘ, M. N. 167. ◊ Expr. Zbîrlit ca un arici v. arici (1). 2. Fig. (Despre oameni) înfuriat, supărat; zborșit, încruntat. Apăru la lumină zburlit de mînie și pufnind indignat pe nări. C. PETRESCU, C. V. 85. – Variantă: zburlit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURLIT, -Ă adj. v. zbîrlit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBURLIT, -Ă adj. v. zbîrlit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBÎRLIT, -Ă, zbîrliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) În neorînduială, ridicat în sus; ciufulit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlit, -ă adj.] – V. zbîrli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
sbârlit a. cu părul în dezordine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sburlit a. Mold. 1. sbârlit: vite ca părul sburlit; 2. se zice de găina cu penele rari și crețe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbîrlít, -ă adj. (d. zbîrlesc). Cu păru saŭ penele rîdicate orĭ în dezordine. V. bursuc și ghimpos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBÂRLIT adj. v. supărat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBÂRLIT adj. 1. v. ciufulit. 2. despletit, nepieptănat. (O femeie ~.) 3. v. înfoiat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zbîrlit adj. v. SUPĂRAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZBÎRLIT adj. 1. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vîlvoi, (livr.) hirsut, (pop. și fam.) burzuluit, (înv. și reg.) străflocat, (reg.) borz, borzos, buhos, buhuiat, vîlvoiat, zbîrlog, zborșit, (Mold. și Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. și sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. și depr.) nețesălat. (Cu părul ~.) 2. despletit, nepieptănat. (O femeie ~.) 3. înfoiat, răsfirat, umflat. (Pasăre cu coada ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
zbârlit, -ă, zbârliți, -te adj. (er.) excitat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zbârlit, zbârlităadjectiv
- 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era mărunt... cu niște ochișori negri ca de guzgan, subt sprîncenele zbîrlite. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
- Pe mustățile rare și zburlite, de pisoi, rămăsese o dungă de caimac. C. PETRESCU, Î. N 44. DLRLC
- Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pămînt. ALECSANDRI, P. I 50. DLRLC
- 1.1. (Despre ființe) Cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite. DEX '09 DLRLC
- Fața sălbatică, zbîrlită, bărboasă a moșului Careba se ivi într-o ferestruică bătută în cuie. DUMITRIU, N. 185. DLRLC
- Între corturile taberei și carele de război, trecură robii cu ochii spăriați, cu capetele goale, zbîrlite și plecate. SADOVEANU, O. VII 16. DLRLC
- Niște curci îmbătrînite, Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd. ALECSANDRI, P. I 206. DLRLC
- În comparații și metafore: DLRLC
- Satul de colibe zbîrlite era grămădit dincolo, într-o rîpă. SADOVEANU, O. VII 82. DLRLC
- Pari lungi și deși, bătuți pînă la pămînt în mijlocul valului, străjuiau drept și neclintiți, cu vîrfurile lor ascuțite, creasta zburlită a întăriturilor mele. HOGAȘ, M. N. 167. DLRLC
-
- Zbârlit (?) ca un arici (?). DLRLC
-
-
- 2. Despre oameni: supărat, zborșit, încruntat, înfuriat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Apăru la lumină zburlit de mînie și pufnind indignat pe nări. C. PETRESCU, C. V. 85. DLRLC
-
etimologie:
- zbârli DEX '09 DEX '98 DLRM