zestre sf [At: PALIA (1581), 138/3 / V: (îrg) zăs~^[1] (Pl: zăstri, înv, zăstruri), (înv) zeastră, (reg) ies~, vies~ / Pl: ~, (înv) ~ruri, ~ri / E: ml dextrae „făgăduință solemnă”] 1 Totalitate a bunurilor materiale care se dau unei fete (sau unui băiat) când se căsătorește și care se consideră, pe durata căsătoriei, ca averea celui care a adus-o Si: (îvr) dotație (2), (înv) dotă, (îvp) parte, (îvr) profecticie. 2 (Prc) Hainele, rufele, covoarele, pernele etc. pe care le aduce o fată în noua casă când se căsătorește Si: trusou. 3 (Îs; șîf zăstrea, zestri, zăstruri) Foaie (sau foi, înv, foiță) de ~ Act care consemnează zestrea miresei sau a unei femei căsătorite. 4 (Îs) Ladă de ~ Ladă care se folosește la păstrarea zestrei (2). 5-6 (Îljv) De ~ (sau, reg, zestrea) (Care este) primit ca zestre (1). 7 (Rar; pan) Totalitate a bunurilor pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. 8 (Fam) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva. 9 Totalitate a bunurilor materiale care formează averea unei comunități, a unei instituții etc. Si: inventar. 10 (Fig) Ansamblu al valorilor și însușirilor spirituale, morale, intelectuale etc. ale unui individ sau ale unei colectivități Cf: moștenire (1), patrimoniu. corectat(ă)

zestre s.f. 1 Avere (mobilă sau imobilă) dată unei fete (cu forme legale) cînd se mărită; dotă. Ipate își ia femeia cu zestre cu tot, o duce acasă la dînsul și pace bună! (CR.). ◊ Foaie de zestre v. foaie. Ladă de zestre v. ladă. Tron de zestre v. tron. ◊ Loc.adj., adv. De zestre = (care este) primit ca zestre. Am vîndut, atunci, moșia pe care o aveam de zestre de la nevastă (CA. PETR.). ◊ Expr. Sare ca capra în zestre v. capră. ♦ Analog. Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. 2 (fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. La poartă, aștepta... o țărancă... cu o legătură petrecută sub braț, care cuprindea toată zestrea ei (BRĂ.). ◊ Fig. Femeile... îi sporiseră funesta zestre de racile și beteșuguri (M. I. CAR.). 3 Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. Toată zestrea satului e întinsă pe grinda bordeiului? (CĂL.). 4 Fig. Ansamblul valorilor și însușirilor spirituale, morale, intelectuale etc. ale unui individ sau ale unei colectivități. Cu această zestre sufletească intram... în acest colț de provincie (GAL.). • /lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

ZESTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete cînd se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea obiectelor casnice care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”.

ZESTRE f. 1) Avere sau sumă de bani care se dă de către părinți unei fete când se mărită; dotă. 2) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva, (a unei persoane, colectivități, comunități etc.). [G.-D. zestrei] /<lat. dextrae

zestre f. avere ce o femeie aduce în căsătorie. [Lat. DEXTRAE, promisiune solemnă, cuvânt dat].

zéstre f., pl. ĭ (d. lat. dĕxtrae, adică „mînile drepte” a doĭ care se învoĭesc: dextras renovare, a înoi tractatu. D. rom. vine bg. zestra). Dotă, avere care i se dă uneĭ fete cînd se mărită. Lucrurĭ cu care se înzestrează: zestrea uneĭ școale. V. trusoŭ.

viestre¹ sf vz zestre

zăstre sf vz zestre

zeastră sf vz zestre

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre s. f., art. zestrea, g.-d. art. zestrei

zestre sing.

ZESTRE s. v. inventar.

ZESTRE s. (JUR.) dotație, dotă, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ a unei fete de măritat.)

zestre s. v. INVENTAR.

ZESTRE s. (JUR.) dotație, dotă, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

zestre s. f. – Dotă. Lat. dextĕrae „promisiune” (Hasdeu, după Pușcariu 1935; Iordan, Dift., 115; REW 2618; Tiktin; Candrea). Legătura cu sl. zastroiti „a prepara” (Cihac, II, 472) este improbabilă. Folosit în general, afară de Banat și Crișana (ALR, II, 67). – Der. înzestra, vb. (a dota). Din rom. provin bg. zestra (Capidan, Raporturile, 225), rut. zjastra (Candrea, Elemente, 409), mag. zeszter (Edelspacher 24), săs. zestre.

zestre s. f. sg. totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva