9 definiții pentru zăcut (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂCUT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.
zăcut2, -ă adj. 1 (despre obiecte) Care a stat mult timp într-un loc; (despre apă) care este stătută, clocită. Apele zăcute ale Mogoșoaiei (E. BAR.). ♦ (despre lemne, vreascuri etc.) Care este putred. 2 (despre oameni) Care a fost greu bolnav (de vărsat); care are cicatrice de vărsat. O soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat (REBR.). • pl. -ți, -te. /v. zăcea.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂCUT I. adj. p. ZĂCEA Care a zăcut: ~ de vărsat; grăunțe ~e în rom (CAR.). II. sbst. Faptul de a zăcea.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZĂCUT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂCUT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult timp într-un loc; (mai ales despre apă) stătut, bîhlit, clocit. Îl lovește din prag un miros dospit și închis de parfum prost, de săpun, de apă zăcută. C. PETRESCU, Î. II 195. Artistul meu avea odată doi cocoși, pe care-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. CARAGIALE; N. S. 50. ♦ Putred, putrezit. Bată-le focul vreascuri, că zăcute-s. CONTEMPORANUL, VII 490. Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut, în pămînt s-a desfăcut. BELDICEANU, P. 93. 2. Care a fost bolnav de o boală grea, mai ales de vărsat, cu urme de vărsat. Veni doctorul, însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. REBREANU, P. S. 114.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂCUT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, coclit. ♦ Putred. 2. (Rar) Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat (REBREANU). – V. zăcea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZĂCUT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; bâhlit. 2) (despre persoane) Care are semne de vărsat pe față; stricat de vărsat. /v. a zăcea
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂCUT adj. v. clocit, descompus, împuțit, putred, putrezit, răsuflat, stătut, trezit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăcut adj. v. CLOCIT. DESCOMPUS. ÎMPUȚIT. PUTRED. PUTREZIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zăcut, zăcutăadjectiv
- 1. Care a stat mult timp într-un loc. DLRLC DEX '09
- Artistul meu avea odată doi cocoși, pe care-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. CARAGIALE; N. S. 50. DLRLC
- 1.1. (Despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp. DEX '09 DLRLC NODEX
- Îl lovește din prag un miros dospit și închis de parfum prost, de săpun, de apă zăcută. C. PETRESCU, Î. II 195. DLRLC
-
-
- Bată-le focul vreascuri, că zăcute-s. CONTEMPORANUL, VII 490. DLRLC
- Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut, în pămînt s-a desfăcut. BELDICEANU, P. 93. DLRLC
-
-
- 2. Care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. DEX '09 DLRLC NODEX
- Veni doctorul, însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. REBREANU, P. S. 114. DLRLC
-
etimologie:
- zăcea DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX