împiedicare sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 301/18 / V: ~dec~, ~pedec~ / Pl: ~cări / E: împiedica¹] 1 Fixare a unei piedici la picioarele unui animal, pentru a împiedica fuga Si: împelecare (1), împelecat¹ (1), împiedicat¹ (1). 2 Înfrânare a roților unui vehicul pentru a-l face să meargă mai greu Si: împiedicat¹ (2). 3 Punere în calea cuiva a unei piedici pentru a-l face să cadă la pământ Si: împiedicat¹ (3). 4 (Fig) Ținere în loc a cuiva sau a ceva Si: împiedicat¹ (4). 5-6 Lovire cu piciorul de un obstacol (și cădere) Si: împelecare (2-3), împelecat¹ (2-3), împiedicat¹ (5-6), poticnire. 7 (Îrg; ccr) Obstacol. 8 Împleticire a pașilor Si: împiedicat¹ (7). 9 Așezarere a piedicii de siguranță la mecanismul armelor de foc Si: împiedicat¹ (8). 10-11 Neputință a articulării sunetelor, din cauza consumului de alcool Si: împiedicat¹ (9-10). 12 Vorbire nedeslușită, greoaie, însoțită de repetiția silabelor Si: găngăvire, împiedicat¹ (11).

ÎMPIEDICARE, împiedicări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împiedica. 2. (Învechit și arhaizant) Piedică, obstacol, opreliște. Treburile se aranjează deci fără împiedicare. VORNIC, P. 90. Lăpușneanul nu întîlnise nici o împiedicare în drumul său. NEGRUZZI, S. I 142. – Variantă: împiedecare s. f.

împiedecare sf vz împiedicare

împiedicare s. f., g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări

împiedicare s. f., g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări

împiedicare s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări

ÎMPIEDICARE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrânare. (~ unui car, la vale.) 4. v. interzicere. 5. v. zădărnicire. 6. înfrânare, oprire, stăvilire. (~ avântului industrial.) 7. v. evitare. 8. v. anihilare.

ÎMPIEDICARE s. v. obstacol, piedică.

ÎMPIEDICARE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrînare. (~ unui car, la vale.) 4. interzicere, oprire, (pop.) opreliște, (înv. și reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 5. dejucare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.) 6. înfrînare, oprire, stăvilire. (~ avîntului industrial.) 7. evitare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 8. anihilare, anulare, contracarare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

împiedicare s. v. OBSTACOL. PIEDICĂ.