încoace av [At: CORESI, EV. 152/11 / V: încoa / E: ml *in eccu(m) hocce] 1 Înspre mine. 2 (Îlav) ~ și încolo Dintr-o parte în alta. 3 (Îe) A avea pe vino-n~ A avea putere de atracție. 4 (Îe) Ce mai ~ (și) încolo E inutilă orice discuție. 5 (Îae) Nu avem altă alternativă. 6 Mai apropiat de momentul actual. 7 (Îlav) De... încoace Din momentul acela până...

ÎNCOACE adv. 1. (Cu sens local) Înspre mine, spre locul unde mă aflu, la mine; în partea aceasta, în această direcție. V. aici. Unde l-au prins...? Îl aduc încoace? Ian întreabă. CAMILAR, N. I 181. Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănînc. REBREANU, R. I 28. Fugi de-acolo, vină-ncoace! Șezi binișor, nu-mi da pace! CREANGĂ, P. 276. Fă-i semn să se coboare de pe zid și să vie încoace. NEGRUZZI, S. I 171. ◊ Expr. Încoace și încolo = într-o parte și într-alta, în toate părțile. Ce mai încoace (și) încolo = la ce atîta vorbă (de prisos), ce mai la deal, la vale. A avea pe vino-ncoace = a avea ceva atrăgător, a avea farmec, a atrage. Asta nu însemnează că logodnica era slută, ori n-avea pe vino-ncoace. SADOVEANU, P. 176. Mai încoace de... = dincoace de... A se da mai încoace = a se apropia. 2. (Cu sens temporal) Înspre timpul acesta, mai aproape de mine (sau de epoca noastră). Ai deschis ochii încoace, după Cuza. GALACTION, O. I 64. ♦ (Cu precizarea punctului de pornire) Începînd cu..., socotind de la... De la o vreme încoace însă nu știu ce avea. ISPIRESCU, L. 2. Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă. EMINESCU, O. I 196. De la anul acela încoace, avem a consemna cercetări adesea repețite. ODOBESCU, S. II 412. De trei zile-ncoace, Gura nu-ți mai tace! ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ Expr. Mai încoace de... = mai aproape de timpurile noastre. Mult mai încoace de timpii fabuloși... muzica a fost prețuită. ODOBESCU, S. III 101. – Pronunțat: -coa-. - Variantă: încoa (ISPIRESCU, L. 89) adv.

ÎNCOACE adv. 1) Înspre mine; în partea (sau în direcția) mea; în partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ și încolo într-o parte și în alta; în toate direcțiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atrăgător. 2) Mai aproape de timpul actual; înspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) într-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de câtva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

încoace adv. 1. în această direcțiune: vino încoace; încoace și încolo, în toate părțile; 2. în spre acum: dela o vreme încoace. [Coace = lat. ECCUHICCE].

acoace^2[1] av vz încoace

acoaci^[1] av vz încoace

înacoace^[1] av vz încoace

încoa av vz încoace

întracoace av vz încoace

ACOACE, ACOACI adv. Într'~, în spre locul acesta, încoace: privește cum tînărul face semne întracoaci (ALECS.) [lat. eccum-hacce].

încoace (desp. -coa-) adv.

încoace (-coa-) adv.

încoace adv. (sil. -coa-)

încoace.

ÎNCOACE adv. (pop.) întracoace, (reg.) acoace. (Vino ~.)

ÎNCOACE adv. (pop.) întracoace, (reg.) acoace. (Vino ~.)

Încoace ≠ încolo

încoace adv. – Înspre mine. – Megl. ancoați. De la acoace, cuvînt păstrat în cîteva comp. ca în(tr’) a coace, și aceasta de la eccum hocce (Pușcariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; după Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Încoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (înspre mine) pare să fie reducere a cuvîntului anterior (der. de la eccum illac propusă de DAR pare mai puțin probabilă, întrucît sensul ar fi trebuit să fie cel de încolo; astfel încît autorul trebuie să admită o încrucișare cu încoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.