13 definiții pentru încornorat
din care- explicative (8)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.
ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încornorat, ~ă [At: LB / V: (înv) ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + corn + -at] 1 a Care are coarne1 Si: cornut. 2 a (Pop; fig; d. vorbe) Neconform cu realitatea Si: exagerat, înflorit, umflat. 3 a (Pop; îe) A o face prea ~ă A spune ceva de necrezut. 4 a (Pop; îe) A spune una ~ă A exagera. 5 a (Pop; îs) Minciună ~ă Minciună mare. 6 a (Fam; d. soți) Care este înșelat. 7 sma (Pop) Drac. 8 a (Înv) Colțuros.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. ♦ (Despre soți) Înșelat. Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ♦ (Substantivat, m., în forma articulată) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, înflorit, fără bază reală. Minciună încornorată. ▭ Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. – Variantă: cornorat, -ă (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 347) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCORNORAT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCORNORA. 2) (despre animale) Care are coarne; cornut. 3) (despre soți) Care este înșelat în căsnicie. /v. a încornora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCORNORAT2 ~ți m. mai ales art. Duh al răului. /v. a încornora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încornurat, ~ă sm, a vz încornorat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORNORAT, -Ă adj. v. încornorat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORNORAT, -Ă adj. v. încornorat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCORNORAT adj., s. v. înșelat, trădat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încornorat adj., s. v. ÎNȘELAT. TRĂDAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCORNORATUL s. art. v. drac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCORNORATUL s. art. aghiuță, demon, diavol, drac, naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nlchipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
încornorat, -ă, încornorați, -te adj. (d. soți) înșelat
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
încornorat, încornoratăadjectiv
- 1. Care are coarne, cu coarne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. DLRLC
- 1.1. (Despre fapte sau vorbe) Neconform cu realitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Minciună încornorată. DLRLC
- Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. DLRLC
-
-
- Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. DLRLC
-
- 1.3. Dracul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- În + corn + -at. DEX '98 DEX '09