încovoiat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încovoia] (Rar) 1 Curbare. 2 Încovoiere 3 (Fig) Asuprire. 4 (Fig) Umilire.

încovoiat², ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 174 / Pl: ~ați, ~e / E: încovoia] 1 Curbat. 2 (D. nas) Coroiat. 3 Adus de spate Si: încovrigat² (4), cocârjat. 4 (Fig) Apăsător. 5 (Fig) Umil.

ÎNCOVOIAT, -Ă, încovoiați, -te, adj. 1. Curbat, arcuit. Se așeză... pe o rădăcină încovoiată ca un jilț. REBREANU, I. 19. Atîrnă pe coapsa stîngă o sabie încovoiată. NEGRUZZI, S. I 23. 2. (Despre oameni) Adus de spate, gîrbov, cocîrjat. Floarea nu-și dezlipea ochii de umerii... încovoiați [ai lui Miai]. DUMITRIU, N. 290. Zaharia Duhu a rămas încovoiat pe banca de lemn. C. PETRESCU, R. DR. 225.

ÎNCOVOIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCOVOIA și A SE ÎNCOVOIA. Bară ~tă. 2) (despre persoane) Care este adus de spate; gârbov. /v. a (se) încovoia

încovoiat a. arcuit, strâmb.

ÎNCOVOIAT adj. 1. arcuit, curb, curbat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovârdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. v. îndoit. 3. curbat, îndoit, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 4. v. adus. 5. v. aplecat. 6. v. gârbovit. 7. v. gârbovit. 8. v. coroiat. 9. v. încovrigat.

ÎNCOVOIAT adj. 1. arcuit, curb, curbat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. curbat, îndoit, întors, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 3. curbat, îndoit, răsucit, strîmb. (Fiare ~.) 4. adus, îndoit, rotilat. (Paloș ~.) 5. aplecat, curbat, înclinat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 6. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spinarea ~.) 7. ghebos, gheboșat, gîrbov, gîrbovit. (Om ~ de bătrînețe.) 8. acvilin, adus, cocîrjat, coroiat, curbat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) 9. încîrligat, încolăcit, încovrigat, îndoit. (Coadă ~.)