îndoit², ~ă a [At: CORESI, EV. 386/36 / P: ~do-it / V: ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: îndoi] 1 Strâns prin îndoire (4) Si: împăturit. 2 Care păstrează urma unei împăturiri. 3 Curbat. 4 Dublat. 5 (Pex) Înmulțit. 6 (D. lichide) Amestecat în părți egale cu un alt lichid. 7 Nesigur de părerea sa. 8 (Fig; d. oameni) Care are o înclinație spre ceva. 9 (Înv) Care este de două feluri. 10 (Înv) Alcătuit din două părți. 11 Mărit. 12 Întărit. 13 Cu îndoituri. 14 Gârbovit. 15 Înclinat. 16 (Fig; d. oameni) Convins să-și schimbe părerea. 17 Neîncrezător. 18 Care se teme. 19 (Îls) Inimă ~ă Nehotărâre. 20 (Îal) Nesiguranță. 21 (Reg; îlav) Cu inima ~ă Cu inima îndurerată. 22 (Înv) Lipsit de credință. 23 (Înv) Bănuitor.

îndoit¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / V: ~iat / Pl: (rar) ~uri / E: îndoi] 1 Dublare. 2-5 Îndoire (2-5). 6 Gârbovire. 7-9 Îndoire (7-9). 10 Aplecare. 11 Teamă. 12 Dublare. 13 (Pex) Mărire. 14 Întărire. 15 (Înv) Opoziție. 16 (Înv; îlav) Fără ~ Cu certitudine. 17 (Înv; îla) De ~ Care se poate îndoi (5) ușor. 18 (Înv; îla) De ne ~ Cert. 19 (Reg; lpl) Cuplu alcătuit din două persoane văduve.

ÎNDOIT, -Ă, îndoiți, -te, adj. I. Care este de două ori mai mare sau mai mult decît altceva, dublat; p. ext. înmulțit, mărit, sporit. Schimbase rîsul... pe un plîns cu rînduri îndoite de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 51. C-o putere îndoită... o smunci pe babă de mijloc. EMINESCU, N. 10. ◊ (Adverbial, rar) Nicicum nu ne-am fi stînjinit a face acest schimb în care am fi fost îndoit cîștigați. NEGRUZZI, S. I 244. ◊ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. II. 1. Amestecat (în părți egale) cu altceva. Vin îndoit cu apă. ▭ Tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă. RETEGANUL, P. III 83. 2. Care este pus în două, împăturit; cu capetele, cu marginile adunate. Hîrtie îndoită. ♦ Care păstrează urma (dunga, cuta) unei îndoituri. Hîrtie cu colțurile îndoite. 3. Încovoiat, curbat. Piciorul stîng, bandajat voluminos la labă, stă îndoit între picioarele de lemn pornite din subsuoară. ARGHEZI, P. T. 148. În lumina difuză a unui bec, văd un bătrîn uscat și îndoit. BART, S. M. 33. III. Care este nesigur în convingerea, în credința sa; care n-are încredere, care stă la îndoială; șovăitor. Mergeam încet pe cărare cu capul fierbinte, cu inima îndoită. SADOVEANU, O. VIII 12. ♦ (Neobișnuit) Plin de îndoială, greu (III 2). E bărbat cu scaun la cap și pe deasupra are curaj în ceasurile cele mai îndoite. VORNIC, P. 224. ♦ (Învechit) Îndoielnic. Lupta ținu cîtva îndoită, căci cînd unii, cînd alții dovedeau, și din nou se întorceau la luptă. BĂLCESCU, O. II 322.

îndoit a. 1. dublu; 2. strâns, încovoiat; 3. fig. îndoelnic: acum ți-e inima îndoită.

îndoít, -ă adj. Duplu. Încovoĭat. Cu inima îndoită, stînd la îndoĭală, pregetînd, șovăind. Adv. Duplu, de doŭă orĭ maĭ: am cîștigat îndoit maĭ mult.

îndoiat¹ sn vz îndoit¹

îndoit¹ (curbat; dublu) adj. m., pl. îndoiți; f. îndoită, pl. îndoite

îndoit² (desp. -do-it) s. n. corectat(ă)

*îndoit² s. n.

*îndoit¹ adj. m., pl. îndoiți; f. îndoită, pl. îndoite

ÎNDOIT adj. 1. v. împăturit. 2. v. încovoiat. 3. curbat, încovoiat, întors, răsucit, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 4. curbat, încovoiat, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 5. adus, încovoiat, rotilat. (Paloș ~.) 6. strâmb, (pop.) cârn. (Cuțit ~.) 7. v. aplecat. 8. v. adus. 9. v. încovrigat. 10. v. suflecat. 11. v. revolut. 12. v. dublu. 13. v. diluat.

ÎNDOIT adj. 1. împăturit, pliat, strîns, (pop.) păturit. (O coală de hîrtie ~.) 2. arcuit, curb, curbat, încovoiat, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. și reg.) încujbat, scovîrdat, (înv.) arcos. (Bară metalică ~.) 3. curbat, încovoiat, întors, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 4. curbat, încovoiat, răsucit, strîmb. (Fiare ~.) 5. adus, încovoiat, rotilat. (Paloș ~.) 6. strîmb, (pop.) cîrn. (Cuțit ~.) 7. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 8. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 9. încîrligat, încolăcit, încovoiat, încovrigat. (Coadă ~.) 10. întors, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 11. (BOT.) întors, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 12. dublu. (A plătit un preț ~.) 13. diluat, slab, subțiat, subțire, (reg.) rărit. (Lapte ~.)

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.