opțiuni
  • info

16 definiții pentru înscris (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSCRIS1, înscrisuri, s. n. Act, dovadă, document. ♦ (Jur.) Declarație în scris care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la aflarea adevărului în cauză. – V. înscrie.

înscris1 sn [At: ȘINCAI, HR. II, 23/34 / Pl: ~uri / E: înscrie] 1-2 Înscriere (1-2). 3 (Mil; înv) Înrolare. 4-5 Înscriere (4, 6). 6 Act. 7 (Rar) Lucrare scrisă la un examen Si: teză. 8 (Jur) Declarație în scris despre un fapt juridic.

ÎNSCRIS1, înscrisuri, s. n. Act, dovadă, document. – V. înscrie.

ÎNSCRIS, înscrisuri, s. n. Act, dovadă, document. Nici prin gînd nu i-a trecut învățătorului să-i ceară vreun înscris. REBREANU, I. 83. Vor da înscris... că nu vor mai mînca carne. NEGRUZZI, S. I 280. El nu va putea să-mi mănînce moșia, căci am înscrisul lui care dă pe față că moșia... este a mea. FILIMON, C. 191.

ÎNSCRIS s.n. Act scris, document. [Cf. fr. inscrit].

ÎNSCRIS s. n. act scris, dovadă, document. ◊ (jur.) declarație în scris despre un fapt juridic. (< fr. inscrit)

ÎNSCRIS ~uri n. înv. Act scris; zapis; [Sil. în-scris] /v. a înscrie

înscris a. scris în: sfânta carte unde s’află înscrisă gloria României BĂLC. ║ n. act scris, declarațiune.

*înscris, -ă adj. Scris în: numele luĭ e înscris în registru. Geom. Înconjurat de o circumferență și atins de ĭa: poligon înscris. S. n., pl. urĭ. Ceĭa ce se recunoaște în scris (nu numaĭ din gură), adeverință, chitanță. – Examin înscris, răŭ scris îld. în scris, adică nu oral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înscris s. n., pl. înscrisuri

înscris s. n., pl. înscrisuri

înscris s. n., pl. înscrisuri

înscris, -suri sb. (îți dau un înscris).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSCRIS s. v. act.

ÎNSCRIS s. act, document, dovadă, hîrtie, izvor, piesă, (înv. și pop.) scris, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase ~uri atestă acest fapt.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNSCRÍS1 (< înscrie) s. n. (Dr.) Declarație în scris despre un act sau un fapt juridic care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la aflarea adevărului în cauză. ◊ Î. preconstituit = act constatator întocmit al încheierea unui act juridic, în scopul de a servi drept probă. Î. autentic v. autentic. Î. sub semnătură privată = înscris semnat, uneori și întocmit de persoanele care au făcut actul juridic constatat prin acest înscris.

Intrare: înscris (s.n.)
înscris2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înscris
  • ‑nscris
  • înscrisul
  • înscrisu‑
  • ‑nscrisul
  • ‑nscrisu‑
plural
  • înscrisuri
  • ‑nscrisuri
  • înscrisurile
  • ‑nscrisurile
genitiv-dativ singular
  • înscris
  • ‑nscris
  • înscrisului
  • ‑nscrisului
plural
  • înscrisuri
  • ‑nscrisuri
  • înscrisurilor
  • ‑nscrisurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înscris, înscrisurisubstantiv neutru

  • 1. Act, document, dovadă, zapis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: act document dovadă zapis
    • format_quote Nici prin gînd nu i-a trecut învățătorului să-i ceară vreun înscris. REBREANU, I. 83. DLRLC
    • format_quote Vor da înscris... că nu vor mai mînca carne. NEGRUZZI, S. I 280. DLRLC
    • format_quote El nu va putea să-mi mănînce moșia, căci am înscrisul lui care dă pe față că moșia... este a mea. FILIMON, C. 191. DLRLC
    • 1.1. științe juridice Declarație în scris care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la aflarea adevărului în cauză. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.