10 definiții pentru întemeiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTEMEIAT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, rațional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat] – V. întemeia.
ÎNTEMEIAT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, rațional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat] – V. întemeia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întemeiat1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 414/14 / Pl: ~uri / E: întemeia] 1-2 Întemeiere (1-2). 3 (Rar) Zidire. 4 Întărire. 5-6 Întemeiere (5-6). 7 Consolidare. 8 (Mil; înv) Apărare. 9-11 Întemeiere (9-11). 12 Înrădăcinare. 13 (Înv) Împuternicire. 14 Înființare. 15 Instituire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întemeiat2, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: întemeia] 1 a (D. clădiri) Pus pe temelii Si: clădit, zidit. 2 a (D. o instituție, un stat etc.) Fondat. 3 a (Rar) Zidit. 4 a (D. tinerii căsătoriți) Binecuvântat. 5 a Așezat pe baze sigure Si: consolidat, întărit. 6 a (Pex) Solid. 7 a (D. abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii Si: just, logic, rațional. 8 a (Mil; înv) Apărat. 9 a (D. o plantație, cultură) Îngrijit. 10 a (D. un act, o donație) Confirmat. 11 a În plină vigoare. 12 a Stabilit într-un loc. 13 a Care a prins rădăcini Si: înrădăcinat (1). 14 a (Fig) Așezat la vorbă. 15 a Care se referă la ceva. 16 a Care are dreptul de a face ceva. 17 a (Nob) Care insistă. 18 av Serios. 19 av Bazat pe ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTEMEIAT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, bine susținut. În adevăr, bănuiala îi era întemeiată. CARAGIALE, O. III 40. 2. (Învechit) Întărit, tare, puternic, consolidat. Oraș în cetate... avînd trei părți ale cetății ocolite de o baltă curgătoare și a patra parte, cea făr’ de apă, este foarte întemeiată. GOLESCU, Î. 129.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTEMEIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTEMEIA și A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susținut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistență. /v. a întemeia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FIN DE NON RECEVOIR (fr.) = Refuz ca neîntemeiat.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întemeiez, -meiază 3, -meieze 3 conj., -meiat prt., -meind ger., -meiere inf. s., -meietor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTEMEIAT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTEMEIAT adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Are obiecții ~; o scuză ~.) 2. adv. drept, just, temeinic. (A judecat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întemeiat, întemeiatăadjectiv
- 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: just logic rațional antonime: netemeinic neîntemeiat
- În adevăr, bănuiala îi era întemeiată. CARAGIALE, O. III 40. DLRLC
-
- 2. Consolidat, puternic, tare, întărit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: consolidat puternic tare întărit
- Oraș în cetate... avînd trei părți ale cetății ocolite de o baltă curgătoare și a patra parte, cea făr’ de apă, este foarte întemeiată. GOLESCU, Î. 129. DLRLC
-
etimologie:
- întemeia DEX '09 DEX '98