ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

șoldit, ~ă a [At: MARIAN, NA. 88 / Pl: ~iți, ~e / E: șoldi] (Reg) 1 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul¹ (1-2) rănit Si: (reg) șold² (1), șoldiat (1), șoldiu (1), șolduit (1), șolduros (2). 2 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul¹ (1-2) ieșit în afară Si: (reg) șold² (2), șoldiat (2), șoldiu (2), șolduit (2), șolduros (3). 3 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul¹ (1-2) fracturat Si: (reg) șold² (3), șoldiat (3), șoldiu (3), șolduit (3), șolduros (4). 4 (Fig; d. obiecte) Lăsat într-o parte Si: (reg) șoldiu (9). 5 (Fig; d. obiecte) Care este deformat Si: (reg) șoldiu (10).

ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Mai ales despre animale) Cu un defect la șold; cu șoldul scos în afară, vătămat, fracturat. V. spetit, deșelat. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Fiind cumva copilul sclintit sau șoldit, să se îndrepte. MARIAN, NA. 88.

șoldit a. stricat la șold din lovire (despre vite).

ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

ȘOLDIT adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb.

*ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

șoldit adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB.