beteag smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

beteag, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) infirm, schilod. Nu căta că-i cam beteag la nas (ALECS.). 2 (Om) bolnav. De o lună nevasta lui e cam beteagă. • pl. -egi, -ege. /<magh. beteg.

BETEAG adj. 1 Care are un beteșug, schilod, olog: ~ de o mînă, de un picior ¶ 2 Infirm, neputincios, nevoiaș: să fii nevoit să trăești cu una ~ă pînă la sfirșitul vieții (CRG.) ¶ 3 Bolnav [ung. beteg].

BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.

BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.

BETEAG ~eagă (~egi, ~ege) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5^v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33^v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122^r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109^r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102^r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 1676¹, 226^v; SA, 34^r, 34^v, 35^r; C 1692, 503^v; MOL. 1695, 66^r; MISC. SEC. XVII, 10^v, 48^v, 144^r; AMD 1708, 89^r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76^r; AMD 1759, 57^v; PF, 88^v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29^v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64^v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18^v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38^v; CRON. 1687, 32^v; VI 1700, 39^r; VI 1745, 427^v; VI 1779, 150^r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57^v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36^r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.

beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].

beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.

biteag, ~ă a vz beteag

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

beteag adj. m., s. m., pl. betegi; f. sg. beteagă, pl. betege

BETEAG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

BETEAG adj. v. bolnav, nesănătos, suferind.

beteag adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos

beteag (beteagă), adj. – 1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.

beteag, -ă, beteji, -e, adj. (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). (Crișana, Maram., Trans.). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA).

beteag, -ă, beteji, -e, adj. – (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA) < germ. wetac, wetage „durere, boală” (Șăineanu, Scriban, DER).

beteag, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav”.