cuprins², ~ă a [At: (a. 1650-1675) GCR I, 230/1 / V: (îvp) cop~ / Pl: ~nși, ~e / E: cuprinde] 1 (Rar) Îmbrățișat (unul cu altul). 2 (Înv) Înconjurat. 3 Stăpânit (de emoții, de patimă, de vicii). 3 (Pop) Înstărit. 4 (Înv) Inteligent. 5 Care poate fi înțeles. 6 (Înv) Cunoscut. 7 Ocupat cu ceva. 8 (D. suprafețe) Acoperit (cu ceva). 9 (Înv; d. spațiu) Umplut. 10 Învăluit (din toate părțile) de flăcări Si: încins. 11 Acoperit (de ceață, de praf, de fum, de nori, de întuneric etc.) Si: copleșit, covârșit, învăluit. 12 Conținut (în ceva). 13 Specificat (în...).

CUPRINS², -Ă, cuprinși, -se, adj. (Despre două sau mai multe persoane) 1. Îmbrățișat (unul cu altul). Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77. 2. Cu dare de mînă, înstărit, bogat. Taica era un om cuprins, ținea cîrciumă la Păuna, avea cu ce să mă poarte. SADOVEANU, P. M. 62. Atît era de cuprins, de s-au umplu munții... de turmele și tamazlîcurile lui. CREANGĂ, A. 19. ◊ Substantivat N-am avut în companie decît săraci... Cei cuprinși uite-i unde stau. CAMILAR N. II 72. ♦ (Despre casă, gospodărie) Prevăzut cu cele necesare, bogat. Altă casă mai mare și mai cuprinsă era casa lui Păun Ozun. GALACTION, O. I 155.

cupríns, -ă adj. Prins: cuprins de frică. Cucerit: cetate cuprinsă. Bogat: țăran cuprins. S. n., pl. urĭ. Întindere, suprafață: în tot cuprinsu țăriĭ. Conținut: cuprinsu uneĭ oale, uneĭ cărțĭ.

coprins (cuprins) a. 1. apucat: coprins de spaimă; 2. ocupat militărește: cetate anevoie de coprins; 3. avut, cu dare de mână: o fată de țărani cuprinsă, sat cuprins frumos. ║ n. 1. întindere mare sau mică: casă, moșie, ținut; 2. conținut: coprinsul sentinței.

CUPRINS adj. v. avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.

cuprins adj. v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. OCUPAT. PRINS. SITUAT.