49 de definiții pentru deretica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.

deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca, direteca, dir~, diritica, ~răt~, dirăt~[1], dărăt~, dărăteca, ~rădica, ~redica, ~ridica, dirădica, diridica, derdica, dirdica, drădica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

  1. Din varianta dirăt~ rezultă → dirătica, dar această formă nu este menționată în dicționar, posibil dirăteca. — Ladislau Strifler

DERETICA, deretic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădica (SBIERA, P. 31), derăteca (VLAHUȚĂ, N. 9), derdica, derdic (CREANGĂ, A. 69), dereteca (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), diretica (la TDRG) vb. I.

A DERETICA deretic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare

dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].

DERĂTECA vb. I v. deretica.

DERĂTECA vb. I v. deretica.

DERĂTECA vb. I v. deretica.

DERDICA vb. I v. deretica.

DERDICA vb. I v. deretica.

DERDICA vb. I v. deretica.

DERETECA vb. I v. deretica.

DERETECA vb. I v. deretica.

DERETECA vb. I v. deretica.

dăratica v vz deretica

dărăteca v vz deretica

dărătica v vz deretica

dârătica v vz deretica

derădica v vz deretica

derăteca v vz deretica

derătica v vz deretica

derdica v vz deretica

deredica v vz deretica

dereteca v vz deretica

deridica v vz deretica

dirădica v vz deretica

dirăteca v vz deretica

dirdica2 v vz deretica

diredica v vz deretica

direteca v vz deretica

dirica v vz deretica

diridica v vz deretica

diritica v vz deretica

drădica v vz deretica

DERĂDICA vb. I v. deretica.

DIRETICA vb. I v. deretica.

derădicà v. Mold. a deretica: derăticam și măturam prin casă CR.

dărátic V. deretic.

dărătec V. diretic.

derădíc și derătic V. deretic.

derdíc V. deretic.

deredíc V. deretic.

derétic și dirétic, a -á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V. dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans. diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ derădic, deredic, derádic și derătic. – Și derdíc, drădïc. V. chitesc, zăhăĭesc.

dirădíc V. deretic.

diredíc V. deretic.

dirétic V. deretic.

drădíc V. deretic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deretica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deretic, 2 sg. deretici, 3 deretică; conj. prez. 1 sg. să deretic, 3 să deretice

deretica (a ~) vb., ind. prez. 3 deretică

deretica vb., ind. prez. 1 sg. deretic, 3 sg. și pl. deretică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERETICA vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

DERETICA vb. a curăța, a scutura, a strînge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîștiga, (Ban. și Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deretica (deretic, dereticat), vb.1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.

Intrare: deretica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deretica
  • dereticare
  • dereticat
  • dereticatu‑
  • dereticând
  • dereticându‑
singular plural
  • deretică
  • dereticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretic
(să)
  • deretic
  • dereticam
  • dereticai
  • dereticasem
a II-a (tu)
  • deretici
(să)
  • deretici
  • dereticai
  • dereticași
  • dereticaseși
a III-a (el, ea)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • deretica
  • deretică
  • dereticase
plural I (noi)
  • dereticăm
(să)
  • dereticăm
  • dereticam
  • dereticarăm
  • dereticaserăm
  • dereticasem
a II-a (voi)
  • dereticați
(să)
  • dereticați
  • dereticați
  • dereticarăți
  • dereticaserăți
  • dereticaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • dereticau
  • deretica
  • dereticaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derăteca
  • derătecare
  • derătecat
  • derătecatu‑
  • derătecând
  • derătecându‑
singular plural
  • derătecă
  • derătecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derătec
(să)
  • derătec
  • derătecam
  • derătecai
  • derătecasem
a II-a (tu)
  • derăteci
(să)
  • derăteci
  • derătecai
  • derătecași
  • derătecaseși
a III-a (el, ea)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derăteca
  • derătecă
  • derătecase
plural I (noi)
  • derătecăm
(să)
  • derătecăm
  • derătecam
  • derătecarăm
  • derătecaserăm
  • derătecasem
a II-a (voi)
  • derătecați
(să)
  • derătecați
  • derătecați
  • derătecarăți
  • derătecaserăți
  • derătecaseți
a III-a (ei, ele)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derătecau
  • derăteca
  • derătecaseră
diredica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârătica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derdica
  • derdicare
  • derdicat
  • derdicatu‑
  • derdicând
  • derdicându‑
singular plural
  • derdică
  • derdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derdic
(să)
  • derdic
  • derdicam
  • derdicai
  • derdicasem
a II-a (tu)
  • derdici
(să)
  • derdici
  • derdicai
  • derdicași
  • derdicaseși
a III-a (el, ea)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdica
  • derdică
  • derdicase
plural I (noi)
  • derdicăm
(să)
  • derdicăm
  • derdicam
  • derdicarăm
  • derdicaserăm
  • derdicasem
a II-a (voi)
  • derdicați
(să)
  • derdicați
  • derdicați
  • derdicarăți
  • derdicaserăți
  • derdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdicau
  • derdica
  • derdicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dereteca
  • deretecare
  • deretecat
  • deretecatu‑
  • deretecând
  • deretecându‑
singular plural
  • deretecă
  • deretecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretec
(să)
  • deretec
  • deretecam
  • deretecai
  • deretecasem
a II-a (tu)
  • dereteci
(să)
  • dereteci
  • deretecai
  • deretecași
  • deretecaseși
a III-a (el, ea)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • dereteca
  • deretecă
  • deretecase
plural I (noi)
  • deretecăm
(să)
  • deretecăm
  • deretecam
  • deretecarăm
  • deretecaserăm
  • deretecasem
a II-a (voi)
  • deretecați
(să)
  • deretecați
  • deretecați
  • deretecarăți
  • deretecaserăți
  • deretecaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • deretecau
  • dereteca
  • deretecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derădica
  • derădicare
  • derădicat
  • derădicatu‑
  • derădicând
  • derădicându‑
singular plural
  • derădică
  • derădicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derădic
(să)
  • derădic
  • derădicam
  • derădicai
  • derădicasem
a II-a (tu)
  • derădici
(să)
  • derădici
  • derădicai
  • derădicași
  • derădicaseși
a III-a (el, ea)
  • derădică
(să)
  • derădice
  • derădica
  • derădică
  • derădicase
plural I (noi)
  • derădicăm
(să)
  • derădicăm
  • derădicam
  • derădicarăm
  • derădicaserăm
  • derădicasem
a II-a (voi)
  • derădicați
(să)
  • derădicați
  • derădicați
  • derădicarăți
  • derădicaserăți
  • derădicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derădică
(să)
  • derădice
  • derădicau
  • derădica
  • derădicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diretica
  • direticare
  • direticat
  • direticatu‑
  • direticând
  • direticându‑
singular plural
  • diretică
  • direticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diretic
(să)
  • diretic
  • direticam
  • direticai
  • direticasem
a II-a (tu)
  • diretici
(să)
  • diretici
  • direticai
  • direticași
  • direticaseși
a III-a (el, ea)
  • diretică
(să)
  • diretice
  • diretica
  • diretică
  • direticase
plural I (noi)
  • direticăm
(să)
  • direticăm
  • direticam
  • direticarăm
  • direticaserăm
  • direticasem
a II-a (voi)
  • direticați
(să)
  • direticați
  • direticați
  • direticarăți
  • direticaserăți
  • direticaseți
a III-a (ei, ele)
  • diretică
(să)
  • diretice
  • direticau
  • diretica
  • direticaseră
drădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dărătica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăratica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
direteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diritica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirăteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
derătica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dărăteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deredica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deridica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirdica
  • dirdicare
  • dirdicat
  • dirdicatu‑
  • dirdicând
  • dirdicându‑
singular plural
  • dirdică
  • dirdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dirdic
(să)
  • dirdic
  • dirdicam
  • dirdicai
  • dirdicasem
a II-a (tu)
  • dirdici
(să)
  • dirdici
  • dirdicai
  • dirdicași
  • dirdicaseși
a III-a (el, ea)
  • dirdică
(să)
  • dirdice
  • dirdica
  • dirdică
  • dirdicase
plural I (noi)
  • dirdicăm
(să)
  • dirdicăm
  • dirdicam
  • dirdicarăm
  • dirdicaserăm
  • dirdicasem
a II-a (voi)
  • dirdicați
(să)
  • dirdicați
  • dirdicați
  • dirdicarăți
  • dirdicaserăți
  • dirdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • dirdică
(să)
  • dirdice
  • dirdicau
  • dirdica
  • dirdicaseră
diridica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deretica, dereticverb

  • 1. A face ordine și curățenie prin casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune ceva în ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aranja
      • format_quote Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. DLRLC
      • format_quote În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.