19 definiții pentru diac (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIAC1, dieci, s. m. 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ.

diac sm [At: PO 11/15 / V: (înv) diiac / Pl: ~eci, ~aci / E: vsl диꙗкъ] 1 (Înv) Persoană care întocmea (și copia) actele în cancelaria domnească (îndeplinind funcția de subaltern al marelui logofăt) Si: grămătic, uricar. 2 (Pgn) Persoană care copia acte Si: copist. 3 (Înv) Slujbaș al visteriei din Țările Române, care întocmea acte, redacta petiții, rezolva diverse treburi administrative. 4 (Spc) Om de cultură. 5 (Îrg) Cărturar. 6 (Îrg) Intelectual. 7 (Îrg) Student. 8 (Îrg) Scriitor. 9 (Pop; îvr) Dascăl cântăreț (la biserică). 10 (Ban) Copil care însoțește preotul în diferite procesiuni religioase. 11 Cântăreț în corul bisericii. 12 (Reg) Snop care este așezat în vârful clăii. 13 (Reg) Persoană care strigă darurile la nuntă.

DIAC1, dieci, s. m. 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ.

DIAC, dieci, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Scriitor de cancelarie; grămătic, uricar, logofețel; p. ext. copist. Tomșa se liniștise și în cort un diac scria, după cuvîntul lui, porunci ținuturilor. SADOVEANU, O. VII 24. De pe la de-alde Chiosea ieșeau dieci de vistierie și calemgii. GHICA, S. A. 72. ♦ (Învechit) Om cu știință de carte; cărturar, învățat. 2. (Transilv., popular) Cîntăreț bisericesc. În ușa bisericii, Unde cîntă diecii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. – Pronunțat: di-ac.Pl. și: diaci (IBRĂILEANU, SP. CR. 34).

DIAC dieci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Slujbaș în cancelaria domnească, însărcinat cu scrierea uricelor; uricar; grămătic. 2) Persoană care conduce un cor bisericesc. [Sil. di-ac] /<sl. dijaku

diac m. 1. od., scriitor de cancelarie, logofăt: dieci de vistierie; 2. azi, cântăreț la biserică: la ușa bisericii unde cântă diecii POP. [Slav. DIĬAKU, diacon, de unde logofăt, ecleziasticii fiind unicii reprezentanți ai culturei în vremile trecute (cf. fr. clerc, popesc, învățat, scriitor)].

diác m., pl diecĭ (vsl. diĭakŭ, d. mgr. diákos și diákonos, diacon; ung. deák. Cp. cu dascăl și cu fr. clerc, copist, d. lat. cléricus, cleric). Vechĭ. Psalt, cîntăreț bisericesc. Cărturar, intelectual, scriitor. Student.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diac2 (grămătic, cântăreț bisericesc) s. m., pl. dieci

diac1 (grămătic, cântăreț bisericesc) s. m., pl. dieci

diac s. m. (sil. di-ac), pl. dieci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIAC s. v. cărturar, erudit, învățat, savant.

DIAC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. v. dascăl.

DIAC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. (BIS.) cîntăreț, dascăl, paracliser, psalt, țîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

diac s. v. CĂRTURAR. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

diac (diaci), s. m.1. (Înv., Trans.) Cîntăreț bisericesc. – 2. Scriitor de cancelarie, copist. – 3. Scriitor, om cult, instruit, erudit. – Mr. δiac, megl. diac. Ngr. διάϰος (Murnu 17), în principal prin intermediul sl. dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; cf. Vasmer Gr., 52); cf. diacon. Pl. mold. dieci.Der. dieciță, s. f. (nevastă de diac, cîntăreț).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diac, dieci, s.n. – 1. Cântăreț bisericesc. 2. Student, școlar. ♦ (onom.) Diac, Diaconescu, Diaconiță, Diaconu, nume de familie (82 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Deac, nume de familie frecvent în loc. Bogdan Vodă (1.088 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din vsl. dijakǔ „diacon” (Șăineanu, Scriban, Miklosich, cf. DER; DEX, MDA) < gr. diakos și diakonos (Scriban).

diac, dieci, s.n. – 1. Cântăreț bisericesc. 2. Student, școlar. – Din sl. dijaku.

Intrare: diac (persoană)
substantiv masculin (M39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diac
  • diacul
  • diacu‑
plural
  • dieci
  • diecii
genitiv-dativ singular
  • diac
  • diacului
plural
  • dieci
  • diecilor
vocativ singular
  • diacule
  • diece
plural
  • diecilor
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DLRLC, DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diac
  • diacul
  • diacu‑
plural
  • diaci
  • diacii
genitiv-dativ singular
  • diac
  • diacului
plural
  • diaci
  • diacilor
vocativ singular
  • diacule
  • diace
plural
  • diacilor
diiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diac, diecisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tomșa se liniștise și în cort un diac scria, după cuvîntul lui, porunci ținuturilor. SADOVEANU, O. VII 24. DLRLC
    • format_quote De pe la de-alde Chiosea ieșeau dieci de vistierie și calemgii. GHICA, S. A. 72. DLRLC
  • 2. regional Cântăreț bisericesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În ușa bisericii, Unde cîntă diecii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.