DREGE, dreg, vb. III. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.), aducând în starea de funcționare. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ◊ Expr. A-și drege glasul (sau vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea. A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦ Fig. A îndrepta o greșeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine. 2. Tranz. A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ◊ Expr. Face și drege = a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva. 3. Tranz. A potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură. 4. Tranz. și refl. A (se) farda, a (se) sulimeni. [Perf. s. dresei, part. dres. – Var.: (înv. și reg.) direge, (înv.) derege vb. III] – Lat. dirigere.

drege [At: PSALT. HUR. 119 8^Vl₂₄ / V: (Îrg) der~, (îvp) dir~ / Pzi: dreg / E: lat dirigere] 1 vt (Înv; c.i. oameni) A ajuta să găsească drumul către locul dorit, arătând direcția potrivită Si: a călăuzi, a conduce, a îndruma. 2 vt (Înv; îe) A ~ pașii, calea (cuiva) A face pe cineva să meargă într-un anumit loc. 3 vt (Fig; îae) A ajuta pe cineva să-și găsească drumul în viață. 4 vr (Înv; d. oameni) A se îndrepta într-o anumită direcție. 5 vt (Înv; c.i. obiecte) A îndrepta într-o anumită direcție. 6 vt (Înv) A conduce o acțiune Si: a dirija. 7 vt (Îvp) A săvârși o faptă. 8 vt A modifica (pentru a îmbunătăți). 9 vt (Pfm; c.i. situații, treburi etc.) A plănui în vederea atingerii unui scop Si: a aranja, a ticlui. 10 (Pfm; în corelație cu alte verbe ca a face, a lucra, a se purta etc.) A depune efort să rezolve ceva, încercând diverse căi, diverse posibilități. 11 vrim (Pop; rar) A se întâmpla. 12 vta (Pfm; îe) O fi și-o ~ Se spune pentru a sugera un șir de întâmplări sau vorbe lipsite de importanță. 13 vt (Pfm; c.i. construcții, bunuri materiale, obiecte uzate, mecanisme defecte, stricate) A readuce în stare bună (pentru a putea fi întrebuințat) Si: a recondiționa, a renova, a repara, a reface (pfm) a meșteri, (reg) a tocmi. 14 vt (Îe) A-și ~ glasul (sau, rar vocea, înv viersul) A tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta pentru a-și limpezi vocea. 15 vt (Rar; pan; d. păsări; îe) A-și pregăti glasul înainte de a cânta. 16 vt (Îe) A-și ~ gustul (sau gura) A mânca sau a bea ceva plăcut pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. 17 vt (Pop; îe) A ~ busuiocul A se strădui să schimbe (în bine) relațiile cu cineva Si: a se împrieteni. 18 vt (Pgn; îae) A îndrepta o greșeală. 19 vt (Pop; îe) A ~ carul A schimba o situație (în bine), reparând o greșeală. 20 vt (Pfm; îe) Na-ți-o frântă (sau bună) că ți-am dres-o Se spune când cineva în loc să schimbe în bine o situație, o agravează. 21 vt (Îe) Tronc, Marico, că ți-am dres-o Se spune când cineva spune o vorbă fără rost, nepotrivită cu situația. 22 vt (Pop; îe) A-și ~ cheful A face ceea ce dorește, cu orice preț. 23 vt (Pfm; c.i. greșeli în comportare, în atitudine) A corecta printr-o atitudine nouă, adecvată. 24 vt (Îvr; c.i. pierderi, pagube) A recupera. 25 vt (Pfm; îe) A-i ~ cuiva o palmă (sau palme) A lovi pe cineva cu palma. 26 vim (Pfm; îe) A o ~ A face, a vorbi ceva corespunzător pentru a îndrepta o greșeală, o gafă etc. 27-28 vtr (Pfm) A (se) însănătoși. 29-30 vtr (Pfm) A(-și) reveni după o stare de oboseală Si: a (se) întrema. 31 vt (Fam; c.i. oameni) A vătăma (moral sau material) cauzând neajunsuri. 32 vi (Îvr) A avea influență (bună). 33 vt (Îvp; c.i. sufletul, inima) A mângâia. 34 vt (Pfm; c.i. obiecte de îmbrăcăminte, podoabe etc.) A aranja, așezând într-un anumit fel Si: a potrivi. 35 vt (Pop; c.i. patul, așternutul etc.) A pregăti pentru dormit. 36-37 vtr (Pfm; c.i. obrazul, fața etc.) A (se) farda. 38 vt (Pop; c.i. pământul, mămăliga etc.) A netezi (cu palma sau cu lopățica, o lingură etc.). 39 vrp (Reg; c.i. șindrila) A se reteza pentru a avea aceeași mărime. 40-41 vtr (Pfm) A (se) înviora cu apă rece (după somn). 42 vt (Pop; spc; c.i. un mort; csnp) A pregăti pentru înmormântare, dându-i un aspect îngrijit. 43 vt (Pfm; c.i. mâncăruri sau băuturi) A îmbunătăți în privința gustului, a calității, adăugând ingrediente, aplicând diverse metode de preparare etc. 44 vt (Pfm; c.i. o băutură) A prepara și a pune în pahare pentru a servi pe cineva. 45 vt (Pfm; pex; c.i. pahare, cupe etc.) A umple sau a completa cu băutură în timpul mesei. 46 vt (Îvr; c.i. vinul) A stoarce în teasc Si: a strecura. 47 vt (Pfm; c.i. desene, picturi etc.) A completa, dându-i forma potrivită. 48 vt (Îvp; c.i. boabe de cereale) A curăța de corpuri străine Si: a alege, a vântura. 49 vt (Îvp; pex) A treiera. 50 vt (Mol; Ban; c.i. păsări tăiate) A pregăti pentru gătit prin jumulire, îndepărtare a măruntaielor, tranșare etc. 51 vr (Reg; d. fructe) A se coace. 52 vt (Îvp; c.i. pământul, solul etc.) A fertiliza cu îngrășăminte naturale. 53 vt (Pop; c.i. focul) A face să ardă mai bine Si: a înteți. 54 vrp (Pop; c.i. piei de animale) A argăsi. 55 vt (Reg; c.i. arama) A polei. 56 vt (În credințele populare; c.i. un mort) A împlini un anumit ritual la moartea unui om pentru ca acesta să nu se transforme în strigoi. 57 vt (Pop; pex) A face vrăji, descântece pentru a transforma un strigoi în om. 58 vt (Pop; c.i. oameni) A face invulnerabil (prin farmece, vrăji etc.). 59 vt (Pop; c.i. vrăji, farmece etc.) A dezlega. 60 vt (Pfm) A falsifica o băutură.

DREGE, dreg, vb. III. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ◊ Expr. A-și drege glasul (sau vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea. A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦ Fig. A îndrepta o greșeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine. 2. Tranz. A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ◊ Expr. Face și drege = a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva. 3. Tranz. A potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură. 4. Tranz. și refl. A (se) farda, a (se) sulimeni. [Perf. s. dresei, part. dres. – Var.: (înv. și reg.) direge, (înv.) derege vb. III] – Lat. dirigere.

DREGE, dreg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte) A face la loc, a aduce în stare bună, a repara, a îndrepta. Cuptorul cred că e în bună stare. – Bună. L-a dres meșterul. SADOVEANU, P. M. 246. Cum vezi, mi-am luat și pușca... Mă duc la lăcătuș s-o dreg. CAMIL PETRESCU, B. 127. (Absol.) Meșterul strică și drege de frică, se spune despre un lucrător prost. ◊ Expr. A-și drege glasul (sau vocea) = a-și îndepărta răgușeala tușind ușor, înainte de a vorbi sau de a cînta. Cîntăreții... își dreseră glasurile tușind în chip felurit. SADOVEANU, F. J. 28. Ei, ei! de-acum drege-ți «voacea» și descurcă-te, măi Trăsne, dacă poți. CREANGĂ, A. 88. Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. (Poetic) Păsărelele-și dreg glasul prin hugeagul de sub luncă. ALECSANDRI, O. 175. A-și drege gustul = a mînca sau a bea ceva pentru a face să dispară gustul rău al unor alimente consumate mai înainte. A drege busuiocul v. busuioc. ◊ Refl. pas. Ceasornicul acesta nu se mai poate drege. ♦ Refl. (Despre vreme; în opoziție cu strica) A se îndrepta, a se îmbunătăți. O geană de se ivea pe cer, inima i se-nveselea, poate, poate s-a drege vremea. La TDRG. ♦ (În sens moral; construit adesea cu pronumele «o» cu valoare neutră) A îndrepta, a repara o greșeală, o nedreptate. Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărîmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. REBREANU, R. I 161. Desigur a voit s-o dreagă, să mă înșele. DELAVRANCEA, H. T. 73. Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o! se zice cînd cineva, vrînd să îndrepte o greșeală, spune sau face o prostie. Na-ți-o frîntă, că ți-am dres-o! Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală. CREANGĂ, P. 44. 2. (Cu privire la o persoană) A întrema, a înviora, a restabili, a întări. Ăsta-i doctorul... Te drege el. CAMIL PETRESCU, T. I 175. Înjura cînd rachiul era bun și-l dregea, înjura cînd nu era bun și nu-l dregea. C. PETRESCU, Î. II 53. La munte doar trăiesc [țăranii] mai mulțumiți, că au aer curat, apă limpede, care le mai drege fața. La TDRG. ♦ (Cu privire la inimă, suflet) A alina, a liniști, a ușura, a vindeca. Cîntă-mi, mîndro, cînticul Să-mi mai dreagă sufletul! POP., la ODOBESCU, S. I 207. Să-mi dai o floricea, Dar mi-o dă cu mîna ta, Ca să-mi dreagă inima. ALECSANDRI, P. P. 150. 3. A face, a aranja, a ticlui, a pune la cale. Ei, cum o dresărăm noi, mai apucă hățurile, mai ia-o prin șanț, ajunserăm aproape de piață. PREDA, Î. 82. Ce-ai să spui, Gherasime? – Apăi, zise pescarul, după ce se scărpină puțin la ureche, am s-o dreg așa: Prea cinstite... domnule. STĂNOIU, C. I. 83. [În] urmă-ți rămîn toate astfel cum sînt, de dregi Oricît ai drege-n lume. EMINESCU, O. I 64. ◊ Expr. A face și a drege = a face așa, încît să iasă bine la capăt, a pune ceva la cale; a lucra, a trebălui; (ironic) a se afla în treabă, a meșteri. De o lună tot la curte dregeam și făceam cîte toate și un crăițar nu-mi dase. DEMETRIUS, V. 85. Tot orașul... se întreabă ce tot faci, ce tot dregi de te închizi mereu singur în casă. SEBASTIAN, T. 286. Ce-a făcut el, ce-a dres, că fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. CREANGĂ, P. 167. ♦ (Regional; ironic, amenințător) A pune pe cineva la locul lui, a-l învăța minte, a-i veni de hac. Astfel încăput pe mîna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sînt toate cîte nu vor înțelege. EMINESCU, O. I 134. Ei! lasă, fa, că te-oi drege eu. ALECSANDRI, T. 274. Las’că mi te-oi drege eu, Cînd a veni birul greu. id. P. P. 250. ♦ A falsifica. (Atestat în forma regională direge) Rachiul însă era dires cum mai bine și ei s-au îmbătat cuc și pe urmă au și adormit. SBIERA, P. 256. 4. A așeza, a rîndui, a pune în ordine. Atuncea au găsit vreme și logofătul, de i-au dres [pe boieri] după cum se cade (= după rang). KOGĂLNICEANU, la TDRG. ♦ (Cu privire la foc) A face să ardă mai bine, a potrivi, a ațîța. De-o parte, pe un scăunaș cu trei picioare, roșie la față și asudată, ședea femeia cu un băț mare în mîini cu care dregea focul. ȘEZ. I 60. 5. (Uneori construit cu prep. «cu») A potrivi gustul unei mîncări, punînd în ea smîntînă, ouă sau diferite condimente. Lică Cartojan... dădu să înțeleagă gazdei că tuturor le-ar prinde teribil de bine un borș de găină dres cu smîntînă. C. PETRESCU, Î. II 143. 6. A da cu dresuri, cu suliman (pe obraz), a sulemeni; a ferchezui, a dichisi. Își dregea obrazul la fiecare sfert de ceas. PAS, Z. I 90. Casierul își drese mustățile seci în dreptul nasului. STĂNOIU, C. I. 117. Au uriciosul obicei de a-și drege obrazul cu suliman și a-și boi sprîncenele cu nucușoară arsă. ALECSANDRI, P. P. 128. ♦ A îndrepta, a(-și) potrivi o haină, o găteală. Ian să-mi mai dreg fiongu de la testemel. ALECSANDRI, T. I 343. 7. (Învechit și regional) A turna vin sau alte băuturi în pahare, a umple paharele. Să vie cuparul și pivnicerul să-mi dreagă un pocal de vin. SADOVEANU, D. P. 126. ◊ Absol. Păhărniceii dreseră la toți prin pahare. ODOBESCU, S. I. 78. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase, pline de vin de Odobești și de Cotnar, și la spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă care dregea. NEGRUZZI, S. I. 151. – Variante: (Transilv. și Mold.) direge (BENIUC, V. 51, SBIERA, P. 5, RETEGANUL, P. IV 21), (învechit și popular) derege (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 74) vb. III.

A DREGE dreg tranz. 1) (obiecte stricate, defectate) A repune în funcțiune; a repara; a tocmi. ◊ A-și ~ gustul a lua ceva în gură pentru a face să dispară un gust neplăcut. A-și ~ glasul (vocea) a tuși ușor pentru a-și limpezi vocea. 2) fig. A modifica în bine; a corecta; a corija. 3) A întocmi cu îndemânare, aranjând și potrivind. 4) (bucate, băuturi) A îmbunătăți la gust prin adăugarea condimentelor. 5) fig. (băuturi) A turna în pahare; a umple paharele. 6) pop. (persoane) A învăța minte; a pune la punct. 7) fam. (obrajii) A colora cu fard (pentru a da un aspect plăcut). /<lat. dirigere

drege v. 1. a îndrepta, a repara: a drege un lucru stricat; 2. fig. a întări: cântă-ți, mândro, cântecul să-mi mai dreagă sufletul AL.; 3. a-și întări vocea tușind: își drese glasul și spuse cu smerenie CR.; 4. a unelti: ce face ce drege; 5. a pune arome în bucate: a drege un sos cu lămâie; 6. a da cu dresuri; 7. a turna vin: dregea singur vin dulce ’n pahar AL.; 8. a falșifica vinul. [Vechiu rom. derege, a îndrepta («spre tine’mi deregi pașii», Dosofteiu) = lat. DIRIGERE: în limba modernă, sensul s’a restrâns la a îndrepta ceva stricat].

derege v vz drege

direge v vz drege

dirég, dires V. dreg.

dreg, dres, a drége v. tr. (din direg, dires [cum se zice și azĭ pop. în Olt. Trans. Mold.] și dereg [Ps. S. și azĭ în Maram.] d. lat. dirigo, -igere, directum. – Dreg, să dreagă. V. îndrept, deretic, corijez, rector). Îndrept, îndrumez, călăuzesc (Ps. S.). Deretic, rînduĭesc, pun la locu luĭ. Îndrept, repar: a drege o mașină stricată, haĭnele, o greșeală. Fac maĭ gustos pin condimente: a drege supa cu oŭ și cu lămîĭe. Falsific (vinu). Sulemenesc: a-țĭ drege fața. Fig. Învăț minte, vin de hac, pedepsesc: lasă, că te-oĭ drege eŭ! Îndrept, întăresc, înviorez (glasu, chefu, sufletu). V. intr. Servesc la masă: a drege cu paharu. A face și a drege, a face tot posibilu ca să ĭeșĭ la capăt: ce făcu, ce drese, că scăpă! Cînd vreĭ să te dregĭ, maĭ răŭ te rupĭ, tocmaĭ cînd vreĭ să reparĭ ceva, greșeștĭ maĭ răŭ. A drege busuĭocu, a căuta să ștergĭ o impresie rea. Iron. Na-țĭ-o frîntă, că țĭ-am dres-o, se zice cînd dintr’un lucru răŭ aĭ făcut altu și maĭ răŭ în loc să-l fi dres.

drege (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dreg, 3 sg. drege, perf. s. 1 sg. dresei, 1 pl. dreserăm, m.m.c.p. 1 pl. dreseserăm; conj. prez. 1 sg. să dreg, 3 sg. să dreagă; ger. dregând; part. dres

drege (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dreg, 1 pl. dregem, perf. s. 1 sg. dresei, 1 pl. dreserăm; part. dres

drege vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dreg, 1 pl. dregem, perf. s. 1 sg. dresei, 1 pl. dreserăm; part. dres

+drege-strică adj. invar., s. m. (meșter ~)

dreg.

DREGE vb. a cârpi, a repara. (A ~ un obiect rupt.)

DREGE vb. v. aranja, așeza, călăuzi, clasa, clasifica, conduce, contraface, depana, dichisi, dirija, dispune, distribui, falsifica, farda, ferchezui, fortifica, găti, ghida, grupa, împărți, împodobi, îndrepta, îndruma, înfiripa, însănătoși, întări, întocmi, întrema, înzdrăveni, lecui, machia, ordona, organiza, orândui, potrivi, povățui, pune, reconforta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, rândui, sfătui, sistematiza, spilcui, tămădui, ticlui, tonifica, vindeca, vopsi.

DREGE vb. a cîrpi, a repara. (A ~ un obiect rupt.)

drege vb. v. ARANJA. AȘEZA. CĂLĂUZI. CLASA. CLASIFICA. CONDUCE. CONTRAFACE. DEPANA. DICHISI. DIRIJA. DISPUNE. DISTRIBUI. FALSIFICA. FARDA. FERCHEZUI. FORTIFICA. GĂTI. GHIDA. GRUPA. ÎMPĂRȚI. ÎMPODOBI. ÎNDREPTA. ÎNDRUMA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTĂRI. ÎNTOCMI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. MACHIA. ORDONA. ORGANIZA. ORÎNDUI. POTRIVI. POVĂȚUI. PUNE. RECONFORTA. REFACE. REPARA. REPARTIZA. RESTABILI. RIDICA. RÎNDUI. SFĂTUI. SISTEMATIZA. SPILCUI. TĂMĂDUI. TICLUI. TONIFICA. VINDECA. VOPSI.

A se drege ≠ a se strica

A drege ≠ a strica

drege (dreg, dres), vb. – 1. (Înv.) A conduce, a călăuzi. – 2. A pune în mișcare. – 3. A pregăti, a aranja, a orîndui. – 4. A repara, a îndrepta. – 5. A condimenta, a asezona, a găti. – 6. A aranja, a farda, a sulemeni. – 7. A îndrepta, a îmbunătăți, a corecta. – 8. (Înv.) A turna vin, a umple paharele. – Var. (înv.) direge. Mr. ndreg, ndreadzire, megl. (a)ndireg. Lat. dirĭgĕre „a conduce”, care se folosea și în forma dĕrĭgĕre (Cihac, I, 81; Pușcariu 548; Candrea-Dens., 512), cf. alb. dërgoń (Philippide, II, 640), cat. adergar. – Der. dregător (var. înv. diregător), s. m. (demnitar la curtea domnitorului, înalt funcționar); d(i)regătorie, s. f. (funcția, demnitatea de dregător); dregătorime, s. f. (clasa dregătorilor); dregătoresc, adj. (oficial); dires, s. n. (înv., document oficial, scriitură autentică; Mold., mîncare gătită, condiment); dres, s. n. (înv., ordine, funcție; suliman, fard; aranjare, reparare); dresătură, s. f. (înv., reparare; Trans., acțiunea de a îngrășa pămîntul cu bălegar).

derege, dereg, (direge, derede, dere), vb. tranz. – 1. A curăța bucatele (grâul, secara) de semințe străine și de gunoi (Țiplea, 1906). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „a tăia” (DRT, 2010). 2. A drege (Bârlea, 1924). 3. A repara. 4. A potrivi gustul unei mâncări: „Nu știu ce dere” (Faiciuc). – Var. a lui drege (< lat. diregere „a conduce”) (DEX, MDA).

direge, vb. tranz. – v. derege.

derege, dereg, (derede, dere), vb. tranz. – 1. A curăța bucatele (grâul, secara) de semințe străine și de gunoi (Țiplea 1906): „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea 1906: 470). 2. A repara. 3. A potrivi gustul unei mâncări: „Nu știu ce dere” (Faiciuc) – Lat. diregere „a conduce” (> rom. a drege).

a drege busuiocul expr. a repara o gafă; a salva aparențele.