opțiuni
  • info

7 definiții pentru hâtru (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HÂTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

hâtru, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 85/30 / Pl: ~i, ~e / E: vsl кытръ] 1-2 smf a (Om) glumeț, pus pe șotii. 3-4 smf, a (Om) înțelept. 5-6 smf, a (Om) viclean. 7 av Cu viclenie.

HÂTRU ~ă (~i, ~e) și substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher. 2) Care vădește inteligență; ager la minte; deștept; inteligent. /<ucr. chytryi

HÎTRU, -Ă, hîtri, -e, adj. (Mold., Bucov., rar Transilv.) 1. Glumeț, mucalit, poznaș. Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. ◊ (Substantivat) Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. 2. Isteț, deștept. Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. 3. Șiret, viclean. O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. ◊ (Adverbial) Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. ◊ (Substantivat) Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hâtru (desp. hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hâtrul, pl. hâtri; adj. f., s. f. hâtră, pl. hâtre

hâtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; adj. f., s. f. hâtră, pl. hâtre

hâtru adj. m., s. m. (sil. -tru), art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; f. sg. hâtră, g.-d. art. hâtrei, pl. hâtre

Intrare: hâtru (s.m.)
  • silabație: hâ-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtru
  • hâtrul
  • hâtru‑
plural
  • hâtri
  • hâtrii
genitiv-dativ singular
  • hâtru
  • hâtrului
plural
  • hâtri
  • hâtrilor
vocativ singular
  • hâtrule
  • hâtre
plural
  • hâtrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hâtru, hâtrisubstantiv masculin
hâtră, hâtresubstantiv feminin
hâtru, hâtrăadjectiv

regional
  • 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: glumeț mucalit poznaș
    • format_quote Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. DLRLC
    • format_quote Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. DLRLC
    • format_quote Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. DLRLC
  • 2. (Om) isteț, deștept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deștept isteț antonime: prost
    • format_quote Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. DLRLC
    • 2.1. (Om) șiret, viclean. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: viclean șiret
      • format_quote O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. DLRLC
      • format_quote Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.