23 de definiții pentru molâu
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- specializate (1)
- argou (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOLÂU, -ÂIE, molâi, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. [Pl. și: (f.) molâie] – Moale + suf. -âu.
molâu a vz mototol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molâu, ~âie [At: IST. AM. 60v/17 / V: (reg) ~lău, ~lâi, ~liu / Pl: ~âi, ~âie / E: moale1 + -âu] 1 a (Îvr) Moale1 (1). 2 a Lipsit de rezistență Si: slab, șubred. 3-4 a, av (D. ființe și mișcările lor) (Care este) fără forță, fără vlagă Si: încet, leneș, molatic, (reg) molan1 (1), molălău, molcan, molofan. 5-6 a, av (Care este) lipsit de energie, de voință, de combativitate Si: bleg, indolent, leneș, moale1, (reg) molând, moloi (1), molticos. 7-8 sm, a (Persoană) care arată, trădează lipsă de energie, indolență. 9 sm (Iht; reg; îf molâi; pbl) Molan1 (2) (Nemachilus barbatulus). 10 sfp (Art.) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLÂU, -ÂIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLÂU ~ie (~i) și substantival 1) Care este lipsit de vigoare și energie; molatic. 2) fig. Care este lipsit de voință. /moale + suf. ~âu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molău2, ~ăie a vz molâu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molâi, ~âie a, sm vz molâu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moliu2, ~ie a vz molâu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLÎU, -ÎIE, molîi, adj. 1. Lipsit de energie, fără vlagă, slăbănog; apatic. Uf, ce văr molîu mai am! C. PETRESCU, Î. I 6. 2. Încet, domol, molatic. E tristă și la vedere apa lui lată, molîie. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Adverbial) Murmurînd o doină trist, molîu. BENIUC, V. 9. 3. (Rar) Searbăd, plicticos, monoton. Scrieri dulcegi, molîi, otova. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molăŭ adj. m. (d. moale). Vest. Fam. Bleg, moleșit: om molăŭ. – În est molîŭ, -îĭe (ca lăliŭ): femeĭe molîĭe, femeĭ molîĭ. V. moloman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molîŭ, -îĭe, V. molăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
molâu adj. m., f. molâie; pl. m. și f. molâi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!molâu adj. m., f. molâie; pl. m. și f. molâi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
molâu adj. m., pl. molâi; f. sg. molâie, pl. molâie/molâi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molîu, f. molîie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOLÂU s. v. grindel, molan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Molâu ≠ ager, agil, energic, iute, viguros, sprinten, sprințar, vioi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molîu s. v. GRINDEL. MOLAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLÎU adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O persoană ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molatic, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
molâu, molâie, adj. – Bleg, fără vlagă; molatic, greoi. – Din moale + suf. -âu (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
molâu, molâie, molâi s. m., s. f., adj. 1. (om) lipsit de personalitate 2. (om) încet, lipsit de energie, neîndemânatic
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOLÎU, -ÍIE adj., subst. I. Adj. 1. (Învechit, rar) Moale1 (II). Aceste șăici sint alcătuite de un lemn molíiu. IST. AM. 60v/17.- Poți hi tare ca oțelu, molîu ca hieru. JIPESCU, O. 70. ♦ Lipsit de rezistență; slab, șubred. O sănătate molîie. DDRF. 2. (Despre ființe și mișcările lor) Fără forță, fără vlagă, fără elan; încet, greoi, leneș, molatic, (regional) molan1 (1), molălău, molofan, molcan. E tîrzior la vorbă și molîu la pas. JIPESCU, O. 79. Se întreba dacă Popescu II, molîu și neglijent, va fi spoit cazarma. PAS, Z. III, 24. I se zice calului bidiviu, cînd e iute, iar cînd e moale, molău. DR. V, 212. (Prin analogie) E tristă și la vedere apa lui lată, molîie. VLAHUȚĂ, ap. TDRG. (Adverbial) M-apucai, molîu, să-nvăț In țărînâ-a seri, cu băț. ARGHEZI, C. O. 147. Voi intra masiv și greu în vreme . . . Murmurînd o doină, trist, molîu. BENIUC, V. 9. 3. Lipsit de energie, de voință, de combativitate ; moale1, indolent, bleg, (regional) molînd, moloi (1), molticos. Toate acestea-ți arată pe omul cu temperament molîu și fericit. DE4LAVRANCEA, T. 211. Dacă sîntem și noi molîi și fricoși !. . . Ia să te știe că pui mîna pe par. REBREANU, R. II, 38. Uf ! ce văr molîu mai am ! C. PETRESCU, Î. I, 6. ♦ Care arată, trădează lipsă de energie, indolență. Scrieri dulcegi, molîi, otova. ap. TDRG. l-ar putea înșela cu zîmbetul falș al stilului său de tînguiri molîi. SĂM. III, 130. ◊ (Substantivat) Vai, fi-voi un molău și un nevolnic. MURNU, O. 357. II. Subst. (Regional, în forma molîi) 1. s.m. Numele unui pește nedefinit mai de aproape, probabil molan1 (2) (Nemachilus barbatulus) (Davidești-Pitești). H IX 226. Peștii din această localitate: calcan, mreană, molîi. ib. 2. S. f. pl. art. Numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape (Bozienii de Sus-Roman). H X 87. – Pl.: molîi, -îie. - Și: (regional) mólău, -ăie, molîi, -îie, moliu, -ie (RĂDULESCU-CODIN) adj. – Moale1 + suf. -îu.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A111) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
molâu, molâieadjectiv
- 1. Lipsit de forță, de energie, de elan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Uf, ce văr molîu mai am! C. PETRESCU, Î. I 6. DLRLC
- E tristă și la vedere apa lui lată, molîie. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- Murmurînd o doină trist, molîu. BENIUC, V. 9. DLRLC
-
- 2. Lipsit de voință, de hotărâre. DEX '09 DEX '98sinonime: indolent
-
- Scrieri dulcegi, molîi, otova. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Moale + -âu. DEX '98 DEX '09