NENEACĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineacă s. f.] – Cf. tc. nine.

neneacă sf [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~necă^[1], ni~, ninecă / Pl: ? / E: tc nine] (Mol) 1 Mamă. 2 Apelativ pe care și-l dă o mamă atunci când se adresează copiilor ei. corectat(ă)

NENEACĂ s. f. (Reg. și fam.) Mamă. [Var.: nineacă s. f.] – Cf. tc. nine.

NENEACĂ s. f. (Familiar, mai ales în Mold.) Termen cu care se adresează un copil mamei sale; mamă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. Bine-ți șede mitropolit unde-i neneacă-ta să te vadă! CREANGĂ, A. 137. Mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. ◊ Expr. Trai neneacă cu banii babachii v. babacă. – Variantă: nineacă (ALECSANDRI, T. I 119) s. f.

neneacă (nineacă) Mold. 1. mamă: neneaca cu bucurie dorința îi împlinia NEGR. [Turc. NENÈ, mamă, soră mai în vârstă, frate, bunică (despre acest amestec al gradelor de rudenie, v. dadă); românește, vorba a fost influențată, cât privește finala, de sinonimul maică (cf. babacă)].

neneácă (Munt.) și nineácă (Mold.) f., pl. ecĭ (rut. nénĭka, mămucă, d. nénĕa, mamă; rus. neánĭka, d. din nĕánĕa, dădacă; ung. néne, țață, néniko, soră maĭ mică; turc. nené, niné, mamă; ngr. nánni, mătușă; alb. nană, mamă. V. nenea, nană). Rar. Mamă. Chef, neneaco, cu baniĭ babachiĭ, vorbă glumeață adresată unuĭa peste care a dat un chilipir neașteptat. – Și nineĭa, pl. eĭ. V. nun.

nenecă sf vz neneacă

nineacă sf vz neneacă

ninecă sf vz neneacă

nineacă f. V. neneacă: o nineacă cu două fete AL.

nineácă și ninéĭe V. neneacă.

+neneacă¹ interj.

neneacă² (înv., reg.) s. f., g.-d. art. neneacăi/neneachii

neneacă (reg.) s. f., g.-d. art. neneacăi/neneachii

neneacă s.f., g.-d. art. neneacăi / neneachii

NENEACĂ s. v. mamă.

neneacă s. v. MAMĂ.