pretinde [At: ASACHI, S. L. I, 227 / V: (înv) ~ten~, (cscj) ~da, ~tenda, / Pzi: pretind, (reg) pretinz / E: lat praetendere, fr prétendre] 1 vt A cere în mod insistent, considerând că este îndreptățit, că i se cuvine. 2 vt A ridica pretenții (1) Si: a revendica, a reclama (2), (înv) a pretendelui, a pretenderisi (1). 3 vr A-și atribui o calitate pe care nu o are. 4 vr A avea despre sine o părere mai bună decât s-ar cuveni, în privința posibilităților intelectuale, a însușirilor fizice etc. Si: a se supraevalua, a se supraestima. 5 vi (Rar) A aspira Si: a dori, a mări (3), a ținti. 6 vr A se impune ca o necesitate Si: a necesita (2). 7 vt (Urmat de determinări introduse prin conjuncția „că”) A afirma cu tărie ceva care nu este dovedit ca adevărat. 8 vt A avea convigerea, adesea nejustificată, că... Si: (înv) a pretenderisi (2), (îvr) a pretendui.

PRETINDE, pretind, vb. III. Tranz. 1. A cere, a reclama (cu tărie) un lucru considerat ca fiind un drept cuvenit, a ridica pretenții, a revendica. Pretinde un teren în afară de raza noastră de acțiune. C. PETRESCU, R. DR. 202. Nu anticipez cu nimic și nu pretind nimic. CĂLINESCU, E. O. II 145. Teofil n-ar fi pretins bani gheață. REBREANU, R. 50. ◊ (Urmat de o completivă dreaptă introdusă prin «că» sau «să») A pretins de la direcție să-i dea ei... un rol. CARAGIALE, O. III 9. Cucoana d-sale pretinde să-i fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulelor etichetei. ALECSANDRI, T. I 275. Îmi pare deșanțat că dumneata ai luat un capriț drept amor, și încă pretinzi să te iau de soție! NEGRUZZI, S. I 25. ♦ A insista, a stărui ca ceva să se înfăptuiască. Prin urmare dumneata pretinzi s-o legăm pe femeia asta și s-o ducem la bolniță, căci e nebună? SADOVEANU, B. 191. Pretinde ca guvernul să fie energic, să știe ce vrea și să păstreze ordinea și disciplina. REBREANU, R. I 222. ◊ (Urmat de o determinare în dativ, indicînd persoana de la care se cere) Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96. Nimeni nu-i poate pretinde să se înmormînteze de vie. REBREANU, R. I 48. 2. A susține, a afirma (cu tărie). Toți cei care nu vor să înțeleagă prezentul, sau care i se opun, pretind că nu se pricep la politică. DEMETRIUS, C. 8. A! tu pretinzi în față-mi că a cînta nu pot? ALECSANDRI, T. II 289. ◊ Intranz. Niște friguri trecătoare... cel puțin astfel pretinde medicul. BOLINTINEANU, O. 455. ◊ Refl. A-și atribui o calitate, cerînd să-i fie recunoscută. Nu e vorba că te pretinzi, dar ești; ești un om... mai instruit. CARAGIALE, O. II 137. 3. (Despre acțiuni, realizări, creații) A avea nevoie de..., a cere (imperios); a necesita. Problema e grea și pretinde o examinare riguroasă. – Prez. ind. și: pretinz (CARAGIALE, O. II 137). – Variantă: (învechit) pretenda, pretendez (KOGĂLNICEANU, S. 193), vb. I

PRETINDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva). 2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].

PRETINDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr. prétendre)

A PRETINDE pretind 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susține cu insistență și tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre

A SE PRETINDE mă pretind intranz. A-și atribui ceva (o anumită poziție, un statut social etc.) în mod nejustificat. /<fr. prétendre

pretinde v. 1. a reclama ca un drept: a pretinde o parte la moștenire; 2. a susține afirmativ: pretind că aceasta e falș; 3. a vrea, a cere: ce pretindeți? 4. a aspira: a pretinde la un post.

pretenda v vz pretinde

pretende v vz pretinde

pretina^[1] v vz pretinde

pretinda v vz pretinde

PRETENDA vb. I v. pretinde.

*pretínd, -tíns, a -tinde v. tr. (fr. prétendre, d. lat. prae-téndere, a întinde în ainte. V. tind). Reclam ca un drept, cer ca ceva care mi se cuvine: a pretinde o moștenire, un tron; a pretinde ca cineva să-țĭ cedeze locu. Afirm, susțin: el pretinde că-ĭ nedreptățit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Mă daŭ drept, afirm, susțin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ.

pretinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretind, 2 sg. pretinzi, 3 sg. pretinde, perf. s. 1 sg. pretinsei, 1 pl. pretinserăm, m.m.c.p. 1 pl. pretinseserăm; conj. prez. 1 sg. să pretind, 3 să pretindă; ger. pretinzând; part. pretins

pretinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretind, 1 pl. pretindem, 2 pl. pretindeți, imperf. 3 sg. pretindea; conj. prez. 3 să pretindă; ger. pretinzând; part. pretins

pretinde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretind, 1 pl. pretindem, 2 pl. pretindeți, perf. s. 1 sg. pretinsei, 1 pl. pretinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pretindă; part. pretins

PRETINDE vb. v. supraaprecia, supraestima, supraevalua.

PRETINDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutați.) 3. v. vrea. 4. v. susține. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita.

pretinde vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA.

PRETINDE vb. 1. a cere, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga. (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii.) 3. a cere, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 4. a afirma, a declara, a spune, a susține, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.)