opțiuni
  • info

16 definiții pentru subînțelege

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).

SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).

subînțelege vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pzi: subînțeleg / E: sub1- + înțelege cf fr sous-entendre] (C. i. ceva care nu este exprimat direct) 1 A lăsa, a face să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 A face să fie de la sine înțeles. corectat(ă)

SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. A se înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.) ceea ce nu este exprimat; a se înțelege de la sine.

SUBÎNȚELEGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțeleg. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].

SUBÎNȚELEGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)

A SUBÎNȚELEGE subînțeleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege

subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte.

subtînțelege v vz subînțelege

suptînțelege v vz subînțelege

*subînțelég, -lés, a -lége v. tr. Nu maĭ exprim ceĭa ce e în gînd și se întelege ușor. De ex.: și mie una (adică: dă-mĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subînțelege (a ~) (desp. su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 3 sg. subînțelege, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm, m.m.c.p. 1 pl. subînțeleseserăm; conj. prez. 1 sg. să subînțeleg, 3 sg. să subînțeleagă; ger. subînțelegând; part. subînțeles

!subînțelege (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 1 pl. subînțelegem, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm; part. subînțeles

subînțelege vb. (sil. mf. sub-) înțelege

subînțeleg.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBÎNȚELEGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)

SUBÎNȚELEGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)

Intrare: subînțelege
  • silabație: su-bîn-, sub-în- info
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subînțelege
  • subînțelegere
  • subînțeles
  • subînțelesu‑
  • subînțelegând
  • subînțelegându‑
 singular plural
  • subînțelege
  • subînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subînțeleg
 (să)
  • subînțeleg
  • subînțelegeam
  • subînțelesei
  • subînțelesesem
a II-a (tu)
  • subînțelegi
 (să)
  • subînțelegi
  • subînțelegeai
  • subînțeleseși
  • subînțeleseseși
a III-a (el, ea)
  • subînțelege
 (să)
  • subînțeleagă
  • subînțelegea
  • subînțelese
  • subînțelesese
plural I (noi)
  • subînțelegem
 (să)
  • subînțelegem
  • subînțelegeam
  • subînțeleserăm
  • subînțeleseserăm
  • subînțelesesem
a II-a (voi)
  • subînțelegeți
 (să)
  • subînțelegeți
  • subînțelegeați
  • subînțeleserăți
  • subînțeleseserăți
  • subînțeleseseți
a III-a (ei, ele)
  • subînțeleg
 (să)
  • subînțeleagă
  • subînțelegeau
  • subînțeleseră
  • subînțeleseseră
subtînțelege
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suptînțelege
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subînțelege, subînțelegverb

  • 1. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.