9 definiții pentru îniepta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îniepta [At: LB / Pzi: îniept / E: ml injecto, -are] (Reg; rar) 1-2 vtr A (se) repezi. 3 vr A-și lua avânt. 4 vr A se opinti.
ÎNIEPTA, îniept, vb. I. Refl. (Regional) A se repezi, a-și lua avînt, a se azvîrli; a se opinti. Se zvîrcoliră și se-nieptară și se trudiră... dar nu era chip să se-nvingă. RETEGANUL, P. III 60. – Pronunțat: în-iep-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înĭépt și -éz (mă) v. refl. (lat. injectare, a arunca în. V. injectez și aĭept). Trans. (Pop. orĭ fabricat?). Mă zbat, mă zbucĭum: s’a zbătut, s’a înĭeptat și a căzut în șanț (Agr. Înt. 153, 34 și 133), se zvîrcoliră și se înĭeptară (Ret. 3, 60).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îniepta (a ~) (reg.) (desp. î-niep-/în-iep-) vb., ind. prez. 1 sg. îniept, 2 sg. îniepți, 3 îniaptă; conj. prez. 1 sg. să îniept, 3 să îniepte; imper. 2 sg. afirm. îniaptă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!îniepta (a ~) (reg.) (î-niep-/în-iep) vb., ind. prez. 1 sg. îniept, 3 îniaptă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îniepta vb. (sil. -iep-), ind. prez. 1 sg. îniept, 3 sg. și pl. îniaptă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
îniepta (înieptat, înieptat), vb. – A arunca, a lansa. Lat. iniectāre (Candrea-Dens., 865; DAR); după Tiktin și Pascu, Beiträge, 17, de la aiepta, cu schimbare de pref. Cuvînt rar, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNIEPTA, îniept, vb. I. (Rar și înv.) Tranz. A arunca, a (a)zvîrli. (din lat. iniectare (Candrea-Densușianu; DAR); după Tiktin și Pascu, din aiepta, cu schimbarea prefixului)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îniepta, înieptez, vb. I (reg.) 1. a (se) repezi, a (se) împinge, a (se) arunca cu năvală, a (se) aiepta. 2. (refl.) a-și lua avânt. 3. (refl.) a se opinti, a se încerca.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: î-niep-ta, în-iep-ta
verb (VT52) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îniepta, înieptverb
-
- Se zvîrcoliră și se-nieptară și se trudiră... dar nu era chip să se-nvingă. RETEGANUL, P. III 60. DLRLC
-