11 definiții pentru întortochere
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea.
ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întortochere sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 203 / V: ~ocare, ~ochiare, ~oiere, tor~ / Pl: ~ri / E: întortochea] 1 Răsucire. 2 Cotitură. 3 Sinuozitate. 4 (Fig) Complicație. 5 (Fig) Lipsă de claritate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTORTOCHERE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a întortochea și rezultatul ei; cotitură, încîlcitură; fig. complicație, ascunziș. Vorbă plină de întortocheri. ▭ Era un gînd crescut cu încetul, și firea lui dreaptă, fără întortocheri, nu-i îngăduia să-l ascundă. C. PETRESCU, Î. II 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTORTOCHERE ~i f. 1) v. A ÎNTORTOCHEA și A SE ÎNTORTOCHEA. 2) Mulțime de cotituri. 3) Lipsă de sistem într-o acțiune sau într-un lucru. /v. a (se) întortochea
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întortocare sf vz întortochere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întortochiare sf vz întortochere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întortoiere sf vz întortochere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întortochere s. f., g.-d. art. întortocherii; pl. întortocheri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTORTOCHERE s. v. cotitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
întortochere, întortocherisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cotitură sinuozitate încâlcitură
- 1.1. Ascunziș, complicație, încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ascunziș complicație încurcătură
- Vorbă plină de întortocheri. DLRLC
- Era un gînd crescut cu încetul, și firea lui dreaptă, fără întortocheri, nu-i îngăduia să-l ascundă. C. PETRESCU, Î. II 156. DLRLC
-
-
etimologie:
- întortochea DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.